Iubirea Invinge

Capitolul XXXVIII

Crystal P.O.V.

Am ajuns la concluzia ca perioada adolescentei e cea mai grea. Oare asa de obositoare eram si eu? Trebuie s-o intreb pe mama cum a facut fata. Cu doi adolescenti in casa e imposibil. Toata ziua se cearta.

-Mami, auzi? E liniste! Imi spuse Hope si se tranti in patul meu.

-Nici macar nu au ajuns acasa! Ii spun si ma pun in pat langa ea.

-Shh! Sa ne bucuram de minutele astea de liniste. Dupa ceasul meu ar trebui sa ajunga in doua minute.

-Pacoste mica ce esti! Si incep s-o gadil rsul ei auzindu-se in toata camera.

Hope e copilul temperat al familiei. Seamana foarte mult cu Nick si stie sa tempereze momentele tensionate ale familiei. Ma bucur ca am un copil mai normal decat ceilalti. Daca Maia si Adam s-au inteles cand erau mici, acum nu exista zi sa nu se certe sau chiar sa se bata. Intr-o zi cand ma intorceam de la servici, l-am gasit pe Adam in bucatarie cautand o punga cu gheata. La inceput am crezut ca si-a luxat glezna la antrenamente dar cand i-am vazut acarda sparta am ramas fara cuvinte. Mi-a spus ca s-a certat cu Maia iar ea l-a dat cu capul de masa. Pur si simplu copii mei nu sunt normali.

-Mami, asa voi fi si eu cand voi mai creste?

-Sper din tot sufletul ca tu sa fii normala. Incepe sa rada si vine in bratele mele.

-De ce nu vrei sa intelegi ca ma descurcam si singura? O aud pe Maia cum tipa.

-Si liniste s-a dus. Spune Hope si pleca din camera. Am sa innebunesc intr-o buna zi cu copiii astia. Oftez si cobor in sufragerie unde cearta era in toi.

-Daca nu eram eu acolo, cine stie ce pateai?

-Nu pateam nimic. M-as fi descurcat daca nu te bagai tu.

-Data viitoare nu ai decat sa faci ce vrei. Daca vei ajunge la spital nu-mi va pasa.

-Mi-as fi dorit ca mama sa nu te fi infiat niciodata! A tipat Maia si am ramas socata. M-am uitat la Adam care nici el nu mai spunea nimic.

-Adam...Incearca Maia sa spuna dar fu intrerupta de Adam.

-Las-o balta Maia. Acum stiu cat insemn eu pentru tine. M-am carat de aici. Iese vijelios pe usa si in momentul ala intrase si Nick.

-Ce s-a intamplat aici? Si se uita la Maia cu subinteles. Maia nu mai spune nimic si pleca plangand la ea in camera. Nick se uita la mine si ma intreaba din priviri.

-Iti voi explica mai tarziu. Tu du-te si cauta-l pe Adam si asigura-te ca nu face vreo prostie.

-Ma duc sa ma schimb. Stiu unde sa-l gasesc. Nu-ti face griji. Ma saruta scurt pe buze si urca sus.

-Mami, de ce plange Maia? Ma intreaba Hope si se aseaza in poala mea.

-S-a certat un pic mai tare cu Adam. Nu-ti face griji. Tu nu ar trebui sa dormi? O intreb si incepe sa se fastaceasca.

-Mami, stii ca te iubesc, nu?

-Vrajelile astea merg cu tatal tau.

-Ce merge cu mine? Intreaba Nick si o ia pe Hope in brate.

-Nimic. Il pupa pe obraz si pleaca la ea in camera.

-Jur ca leita tu. Ii spun si il sarut usor pe buze.

-Ma duc sa-l aduc pe Adam acasa. Tu vorbeste cu Maia. Am incercat sa vorbesc cu ea dar m-a dat afara. Femeile. Cine va mai intelege si pe voi? Spune in timp ce iese pe usa iar eu incep sa chicotesc. Lasa ca vede el cand vine acasa. Urc la Maia in camera si intru usor. Statea cu fata in perne si plangea. Putinele dati erau cand Maia plangea. M-am pus in pat langa ea si am luat-o in brate.