Capitolul 1

846 29 2
                                    




Vara, anotimpul meu preferat. Plaja, locul unde as vrea sa traiesc toata viata. Am profitat de faptul ca petrecerea la care urmeaza sa particip incepe mai tarziu si m-am hotarat sa ma bucur de linistea de pe plaja, de sunetul valurilor si poate ma aleg si cu un bronz stralucitor de care in New York nu am parte din cauza programului incarcat , ce ma tine mai mereu ocupata.

Florida! Sunt aici cu parintii mei, sincera sa fiu, mai mult tarata de tata, iar petrecerea de care vorbesc este mai mult o intalnire de afaceri, benefica pentru firma noastra. Nu am avut prea multe vacante de familie, timpul nu ne-a permis acest lucru. Copilaria si adolescenta mi le-am petrecut cu mama, prietena mea cea mai buna. Ea imi stie toate secretele si m-a sustinut neconditionat in tot ceea ce am facut. Tatal meu nu a fost atat de mult pe cat mi-as fi dorit langa noi, mereu pleca la intalniri de afaceri lasandu-ne singure si uneori nici de sarbatori nu era acasa. Am incercat sa-l inteleg, sa nu-l invinovatesc, dar in sufletul meu si acum simt niste goluri pe care nu stiu daca voi reusi sa le umplu candva. Asa ca incerc sa consider aceasta iesire, o mini-vacanta, desi nu valoreaza atat cat ar fi valorat cand eram mica.

Dupa vreo 3 ore de lenevit la soare, decid sa ma duc in camera de hotel sa incep pregatirile pentru "distractie". Imi arunc rochia de plaja in fata oglinzii si intru in baie. Simt picaturile de apa mai reci ca niciodata si cu siguranta asta se intampla din cauza celor 3 ore in care aproape ca m-am prajit. Nu stau mult la dus, pentru ca senzatia e aproape insuportabila asa ca insfac un prosop pe care mi-l infasor in jurul trupului si ies din baia plina de aburi.

Picioarele mi-au amortit, simt cum inima mi-o ia la goana, totul in jurul meu s-a evaporat, nimic nu mai exista. In fata geamului, sta cu spatele o silueta de barbat. Cum imi simte prezenta se intoarce catre mine, iar eu tot ceea ce pot sa fac este sa tin prosopul cat mai strans sa nu-mi cada,sau mai bine spus eu ma tin de el sa nu ma prabusesc. Il simt incordat si dupa expresia lui imi pot da seama ca nu stie de ce este aici si ca nici prea confortabil nu se simte. Se fastaceste putin, dar reuseste sa-mi spuna ca il cauta pe tatal sau

- Dupa cum observi nu este nimeni in afara de mine in camera asta, asa ca te rog sa ma lasi singura! ii spun eu, simtindu-ma vrajita de ochii lui, in care ma pierd.

- Imi cer mii de scuze, nu stiu ce s-a intamplat de am nimerit aici, crede-ma nu am facut-o intentionat! O sa plec imediat! spune el din ce in ce mai rusinat de greseala pe care tocmai a comis-o.

Ma indrept in celalalt colt al camerei, ma intorc cu spatele la el si tot ceea ce astept sa aud este usa inchizandu-se, dar asta nu se intampla.

- Nu m-am prezentat, numele meu este George Mills!

De parca momentul asta nu este destul de jenant! Normal ca e nevoie de prezentari, doar asta faci cand intri in camera cuiva pe nepregatite.

- Magda Cooper! ma prezin la randul meu si sunt nevoita sa ma intorc catre el

Mana lui o atinge pe a mea si nu ma gandesc decat la cum sa-mi ascund fata rosie ca racul. Atingerea ce ma parjoleste din ce in ce mai rau se spulbera si George pleaca, insa nu inainte de a-si mai cere inca odata scuze.

Doamne, cum s-a putut intampla asta si cum naiba de am uitat sa incui usa?

Incep sa ma imbrac zapacita de tot ceea ce s-a intamplat, imi iau o rochie rosie, stralucitoare, lejera, imi incalt pantofii stiletto de un negru intens, ma machez nu foare strident, imi desfac parul si sunt gata de plecare. Nu stiu nimic de parintii mei, nu am mai apucat sa vorbim, asa ca primul drum il fac spre camera lor, care este la celasi etaj cu a mea, asa ca nu am mult de mers. Ciocan, insa nu primesc niciun raspuns, probabil ca au plecat deja. Se pare ca trebuie sa-mi fac singura aparitia in sala si asta si fac. Nu dureaza mult si ajung in dreptul restaurantului ,unde, un domn grizonat, in costum negru, camasa alba si cravata ma intampina, imi deschide usa, iar in fata mea apare o mare de oameni eleganți.

Camera 32Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum