Camera 32

Capitolul 23

(George)

Ma trezesc dezamagit de faptul ca nu o gasesc pe Magda langa mine, insa sunt sigur ca este jos, pregatind un mic dejun fatastic asa cum obisnuieste sa faca in fiecare dimineata. Cobor somnoros, piciorele impleticindu-se, iar din priviri o caut pe ea, micuta mea felina. Nu o gasesc in bucatarie si nici in living, insa un biletel galben imi atrage atentia "Sunt cu Tess! Nu voi intarzia mult. Te iubesc!". Cu Tess? Ciudat! Nu s-au mai vazut de foarte mult timp, si unde mai pui ca nici macar nu au vorbit la telefon. Recunosc faptul ca mi s-a parut destul de nepotrivita atitudinea lui Tess dupa acel incident, insa am pus totul pe seama sperieturii si a socului. Oricum sunt fericit pentru Magda, care nu de putine ori mi-a marturisit ca este ingrijorata pentru prietena ei.

...

Am baut deja doua cani de cafea, incercand sa-mi stapanessc gandurile care nu fac altceva decat sa zboare intr-o dezordine uimitoare. Magda, Kendra. Oare ar trebui sa ii marturisesc Magdei faptul ca o cunosc pe Kendra, ba mai mult ca am avut si o relatie cu ea? Oare cum ar reactiona micuta mea felina? Nu, nu cred ca este o idee buna. As prefera ca ea sa nu afle asta, insa daca nu ii voi spune eu, Kendra o va face si sunt mai mult decat sigur ca atunci chiar voi avea ocazia sa vad furia frumoasei mele iesind precum lava la suprafata. Fir-ar! De ce nu putea sa ramana in lumea ei plina de petreceri cu final fericit?! De ce trebuia sa apara acum cand totul merge atat de bine intre mine si Magda? O cunosc pe Kendra si stiu ca mai devreme sau mai tarziu o va sacai pe blondina mea, insa eu voi fi acolo ca sa o apar si sa ii explic exact cum au stat lucrurile intre mine si nemernica aceea.

Aud usa de la intrare deschizandu-se si ma ridic imediat de pe canapea, nerabdator sa-mi imbratisez iubita, insa in fata ochilor, pe langa Magda imi apare o Tess invinetita, privindu-ma cu ochi plansi care implorau ajutor. Surprins de cele doua femei care ma privesc, singurul lucru pe care il pot face este sa intreb ce s-a intamplat.

- George, te rog, pune bagajele astea in camera de oaspeti. O sa-ti povestesc totul apoi!

- Dar..

- Te rog! imi spune Magda si fara sa realizez iau geanta din mana ei, ducand-o exact acolo unde mi-a spus precum un robotel.

Sfinte Sisoie! imi spun in gand si habar nu am ce sa fac. Nu am vazut in viata mea o femeie in aceasta situatie si simt cum furia incepe sa-i ia loc surprinderii. Oare ce dobitoc i-a facut asta? Ma intorc imediat in living unde o gasesc pe Magda imbratisand-o pe Tess si spunandu-i ca totul va fi bine.

- Bine, acum chiar trebuie sa-mi spuneti ce s-a intamplat. Tess cine ti-a facut asta?

- Un animal mi-a facut asta, fiindca un om nu ar fi fost in stare. imi raspunde cu voce stinsa

- Il stii pe baiatul acela Edwin? ma intreaba Magda si dau din cap afirmativ. Se pare ca in tot acest timp nu a facut altceva decat sa o tortureze pe Tess incercand sa afe detalii despre mine, despre noi.

- Poftim? Ce legatura are Edwin cu asta? Si stai putin acest baiat nu era iubitul tau? intreb si imi mut privirea pe corpul micut si plin de vanatai al satenei.

- El este cel care ne-a urmarit atunci. Tess l-a recunoscut si l-a infruntat, insa furia lui a fost mai puternica decat a ei, reusind astfel sa o snopeasca in bataie.

Incerc sa procesez informatiile care vin spre mine ca o avalansa. De saptamani intregi incerc sa-l gasesc pe nenorocitul care ne-a terorizat si nu am reusit sa obtinem niciun rezultat nici eu, dar nici politia. Cum e posobil ca dupa atata timp, Tess sa vina in casa noastra in starea aceasta deplorabila si sa spuna" Stiti, iubitul meu este cel care va urmareste"?!

- De ce nu ai spus nimic pana acum?! De cand sti ca el este?! Esti sigura macar de asta?! intrebarile ies din gura mea fara ca macar sa realizez ca atitudinea mea o sperie pe Tess, insa tot ceea ce se intampla este pur si simplu strigator la cer.

- George, calmeaza-te! Magda se incrunta la mine, insa imi este imposibil sa fac ce spune.

- Magda tu realizezi ce tocmai se intampla? Trebuie sa mergem la politie!

- Am fost deja! Am dat declaratii, insa nu am putut spune despre urmarire sau despre impuscatura din baie. Nu avem destule dovezi pentru asta, asa ca vom astepta urmatorul lui pas. Deocamdata sunt fericita ca am salvat-o pe Tess de cosmarul acela.

- Magda! ridic tonul si observ privirea mirata a blondinei din fata mea, care accepta situatia cu atat calm.Cel putin pana acum. Tu te auzi?! Ceea ce incerci sa spui este ca trebuie sa ne lasam urmariti si impuscati in continuare ca sa putem sa-l prindem pe nenorocit? Nici gand. Nu uita de filmari. Daca Tess va recunoaste macar o trasatura a lui Edwin, atunci totul este rezolvat. O vad pe Magda luminandu-se la fata, insa in acelasi timp ingrijorarea ii inunda chipul.

- Tess, dar tu ai spus ca este platit pentru asta, ceea ce inseamna ca primeste ordine de la cineva. Daca reusim sa-l prindem pe Edwin, cu sigurata vom da si de celalalt.

Platit? mintea mea incepe sa o ia razna, insa nu mai spun nimic, ci ma duc sa aduc nenorocitele de filmari.

(Magda)

Ore in sir am stat cu Tess asteptand cu nerabdare sa spuna ca l-a recunoscut in filmari, insa nimic. Este a 100-a oara, cred, cand ne uitam si incep sa-mi pierd speranta.

- Opreste aici. o aud pe Tess aproape tipand, iar George se conformeaza. El este. Uite, tatuajul.

Doamne, credeam ca nu o sa se mai intample. Gandesc si usurarea imi inunda intreg corpul.

- Tess, esti sigura? o intreb tintuind-o cu privirea pe satena care dupa atata timp reuseste sa zambeasca.

- Da, sunt foarte sigura.

George ma priveste pentru o clipa incruntat, apoi se uita la Tess.

- Bun, acum nu mai ramane decat sa-l gasim pe nenorocit si sa-l prindem.

- Nu stiu cand va fi posibil, este plecat din oras.

- Atunci ne vom duce noi la el.

Inima aproape ca imi sare din piept de fericire. In sfarsit s-a terminat. Pot iesi linistita din casa. Pot sa merg la cumparaturi, fara ca George sa trimita o intreaga armata dupa mine, fiindca asta s-a intamplat dupa acele incidente. Numai eu stiu cum e sa intri in magazine cu o turma de bărbați giganți dupa tine si sa infrunti privirile suspicioase si amuzate ale vanzatorilor si nu numai. Toate astea se vor termina imediat ce vom da de urma acelui ticalos. O privesc pe Tess si o vad cu adevarat linistita. Ma bucur atat de mult ca ea va scapa, draga mea prietena, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta pentru mine. Nu imi pot stapani dorinta de a o imbratisa si ma las condusa de emotii, asa ca o sarut pe obraz in timp ce ii ofer cea mai calda îmbrățișare in care imi pun toate regretele.

- Esti cea mai puternica!

-Blondino, gata cu sentimentalismul. Vechea Tess este aici si nimeni nu o poate dobora. I-am venit de hac. spune triumfatoare si priveste inainte.

- Asta e prietena mea! privirea mea o intalneste pe a ei si abia imi stapanesc lacrimile sa tasneasca siroaie pe obrajii mei, pe care apropo ii simt grei ca ai unui elefant. Am nevoie de o cafea zdravana si de o baie relaxanta. Acum ca o stiu pe Tess acasa la mine, sunt mai linistita.