Camera 32

Capitolul 8

(Magda)

In sfarsit acasa! Primul lucru dupa care tanjesc este o baie fierbinte, care sa ma linisteasca si sa evapore tensiunea acumulata la intalnirea cu George. Tot drumul nu am facut altceva decat sa ma gandesc daca sa accept sau nu propunerea lui. O parte din mine imi spune sa ma duc, sa incerc sa schimb ceva in viata mea si recunosc ca nu-mi explic aceste trairi, insa cealalta parte ma invinovateste, spunandu-mi ca nu este corect fata de Mark . Sunt confuza in momentul de fata si asta pentru ca tot timpul cat am fost cu George m-am simtit bine, chiar foarte bine, iar felul in care ma privea m-a facut sa ma simt mai frumoasa. Cu Mark nu am simitit lucrurile astea, sau poate ca relatia a devenit monotona si au intervenit alte sentimente care nu mai tin neaparat de fluturi in stomac si saruturi pasionale.

Imi iau halatul pufos si ma asez pe fotoliul de langa fereastra, pentru un moment de liniste de care am atata nevoie. Deodata aud un ciocanit in usa.

- Intra! spun eu privind pierduta cerul.

- Scumpo, de ce nu ai venit la masa? ma intreaba mama, in timp ce se apropie incet de mine.

- Am mancat in oras mama, nu-mi mai este foame!

- M-ai lasat sa mananc singura! O sa te tin minte! spune ea in timp ce in coltul gurii ii apare un zambet.

- Tata nu a venit inca? intreb mirata.

- Nu, m-a sunat mai devreme si mi-a spus sa nu-l astept la masa. ii aud glasul care incepe sa se stinga precum o lumanare in bataia vantului.

- Poate nu si-a terminat treaba la birou. incerc sa gasesc o explicatie multumitoare pentru amandoua, desi mai mult pentru ea, femeia care-i este sotie de atatia ani.

- Lasa-l pe tatal tau! Imi pari cam trista scumpo, ai patit ceva? schimba subiectul, scuturand usor din cap, de parca ar vrea sa alunge un gand neplacut.

- Nu mama, stai linistita. Sunt doar putin obosita.

- Nu incerca sa ma minti. Te cunosc destul de bine si stiu ca ceva te framanta.

- Mama, sunt confuza. ii marturisesc eu avand nevoie de un umar pe care sa-mi plang amarul.

- De ce, micuto? Nu-mi spune ca ai probleme in dragoste pentru ca nu o sa te cred. ma imbratiseaza ea cald.

- Azi, m-am intalnit cu George.

- Cine este George? intreaba cu glas jucaus

- Fiul lui Hector Mills, asociatul tatei.

- Aaa, frumuselul cu care am facut cunostinta in Florida? Apropo sa nu crezi ca nu am vazut cum te-a sorbit din priviri toata noaptea. pune ea sare pe rana.

- Da mama, m-am intalnit cu el la firma, iar apoi cand ma intorceam de la facultate aproape ca m-a lovit cu masina.

- Ai patit ceva? ma intreaba disperata si incepe sa ma priveasca din cap pana-n picioare pentru a se asigura ca nu am nicio rana

- Sunt bine, nu am patit nimic. o linistesc eu

- Si-atunci, de ce esti suparata scumpo?

- Dupa ce m-am dat jos din masina si mi-am descarcat nervii, adresandu-i niste cuvinte nu tocmai placute, m-a invitat sa mancam. spun si incepe sa mi se para din ce in ce mai ciudata situatia asta ce devine o roata in care ma invart ca un soarece.

- Deci cu el ai fost sa mananci! imi face ea cu ochiul.

- M-a intrebat daca vreau sa il insotesc sambata.

- Unde?

- Nu stiu, mi-a spus doar ca este un loc special pentru el.

- Si ce i-ai spus?

- Deocamdata nu i-am dat niciun raspuns. O sa vorbim maine, mi-a lasat cartea lui de vizita. Nu stiu ce sa fac, nu vreau ca apoi sa ma simt vinovata fata de Mark.

- Inima ta ce-ti spune?

- Nu stiu, tocmai de-asta spun ca sunt confuza. M-am simtit bine in compania lui... nu apuc sa termin fraza ca mama continua

- Si cu Mark nu te simtit asa!

- Off, da, asa este!

- Magda, nu am vrut sa-ti spun pana acum, dar instinctul meu de mama imi spune ca tu nu esti fericita in relatia asta. A fost frumos la inceput, erai entuziasmata si te-am inteles, insa pe parcurs ai inceput sa devii mai trista, ca si cum Mark nu te-ar face pe deplin fericita. Nu ramane captiva intr-o relatie toxica, gandeste-te la viitorul si fericirea ta. Ca va fi George, sau nu cel cu care iti vei petrece viata, incearca sa-ti gasesti barbatul potrivit.

- Mama, chiar nu stiu ce simt! E adevarat ca relatia mea cu Mark nu mai e ca la inceput.

- Scumpo, deocamdata lasa timpul sa treaca! Toate au o rezolvare! Iar in legatura cu George, fa exact ce iti spune inima, desi nu o sa fiu prea linistita daca o sa te duci cu el, te sustin. Daca ai incredere si daca simti ceva acolo in sufletul tau pentru el, lasa sentimentele sa circule prin tine, nu ezita.

- Te iubesc mami! ma alint eu in bratele ei exact ca atunci cand eram doar un copil.

- Si eu puiule! Hai, la somn cu tine. Maine este o noua zi si ai nevoie de energie, plus ca trebuie sa te gandesti ce-i vei spune lui George. Noapte buna! imi ureaza si ma saruta pe frunte.

- Noapte buna, mama!

Dupa discutia cu mama, sincera sa fiu, ma simt mai linistita. Exact cum a spus si ea, toate au o rezolvare, iar eu sunt dispusa sa accept orice. Ma uit la telefon si vad un apel de la Tess. O sa vorbesc cu ea maine, la facultatea. Mark, dupa cate observ nu a mai dat niciun semn asa ca il sun eu. Imi raspunde destul de tarziu, cand aproape cand voiam sa inchid telefonul

- Alo! ii aud vocea serioasa.

- Mark, ce faci? Am asteptat toata ziua sa ma suni, dar nu ai facut-o, s-a intamplat ceva?

- Imi pare rau iubito, dar am fost prins cu treaba. Am vorbit cu cativa medici despre starea mamei.

- Si ai rezolvat ceva? Ai gasit vreo solutie?

- Da, am vorbit cu o doctora din Italia, fata unei prietene de-a mamei mele. Chiar maine vom pleca acolo pentru un consult.

- Ma bucur foarte mult, sper ca totul sa fie bine.

- Doamne ajuta, iubito!

- Pai te las sa te odihnesti, dragule. Nu vreau ca maine sa fii obosit.

- Bine, o sa te sun maine inainte sa plec! Te iubesc! Noapte buna! imi inchide el telefonul in nas

- Noapte buna, si eu te iubesc! spun, dar nu ma mai aude.

Ma bucur pentru Rose, poate chiar are o sansa sa se faca bine si asa Mark nu va mai fi nevoit sa treaca printr-o trauma care-l va afecta enorm. Furata de ganduri, ma scufund intr-un somn adanc si profund.