Camera 32

Capitolul 16

Nu m-am intalnit in acea seara cu tata, si nici urmatoarea zi, el plecand foarte devreme la firma si seara intorcandu-se foarte tarziu.

Relatia mea cu George mergea din ce in ce mai bine. Am mers impreuna si am vazut cateva case uimitoare, care dupa parerea mea mi se pareau prea extravagante si prea scumpe pentru noi, un cuplu la inceput. Stiu ca poate mers prea repede lucrurile intre noi, nu pot sa spun ca ne cunoastem prea bine, dar sunt dispusa sa incerc, indiferent de ce se va intampla in viitor.

Sunt in cafeneaua facultatii si o astept pe Tess cu care nu am mai vorbit de un secol, avand in vedere ca ieri nu am fost la cursuri si nici la telefon nu am vorbit eu fiind ocupata cu George! Imi este dor de ea si de spontaneitatea ei care de fiecare data ma reimprospateaza, iar in momentul asta am cea mai mare nevoie de asta. Vreau sa-i spun ce se intampla cu mine sa-i marturisesc fericirea, dar si indoielile mele de care incerc sa scap spunandu-mi ca totul va fi bine cu toate ca nu am nicio garantie in afara de speranta. Parca e un vis! Eu si George tocmai ne cautam o casa, tocmai ne pregatim sa descoperim viata in doi. Simt ca ma copleseste fericirea asta.

Gandurile imi sunt intrerupte de Tess, care intra ca o tornada in cafenea, atragand toate privirile, ca de obicei.

- Esti o prietena ingrozitoare, care nu raspunde la telefon, care nu se sinchiseste sa vina la facultate si care imi ascunde o infinitate de lucruri! Ma ataca ea si nu stiu cum sa o fac sa se linisteasca fiindca deja ne privesc toti oamenii curiosi

- Ssst! Tess, te rog calmeaza-te! o sa ne facem de ras!

- Nu ma intereseaza! Pentru mine una, este mult mai importanta relatia cu pritena mea, decat toti studentii astia plictisitori care se holbeaza ca niste curci chiar in acest moment! gesticuleaza ea agitata si parca ii priveste pe fiecare in parte, omorandu-i in gand.

Nu ma pot abtine si zambesc subtil la remarcile ei, insa nu incetez din a o convinge sa se linisteasca.

- Te rog, asaza-te si iti explic tot! Imi cer scuze ca nu am apucat sa vorbim zilele astea, dar am fost foarte ocupata cu George! Ne cautam o casa! marturisesc eu si astept cu nerabdare sa-i vad reactia.

- Poftim? Se mira ea, scuipand toata cafeaua pe mine! Apropo era cafeaua mea!

- Tess! Ce naiba? ma stramb cand vad lichidul maroniu scurgandu-se pe rochia mea.

- Lasa rochia acum! mi-o taie ea scurt. Am auzit bine? Il ajuti sa-si caute o casa in New York, sau...?!

- Nu Tess, NE cautam o casa! Adica vom sta impreuna!!!

- NU POT SA CRED! Tu? Tu, vei pleca din casa ta???? tipa ea si deja simt cum obrajii mei se coloreaza din ce in ce mai intens.

- Da, stiu, nici eu nu credeam ca mai am sanse!

Nu stiu de ce, dar Tess tocmai pufneste intr-un ras isteric ce ma irita la culme din auza faptului ca nu il inteleg. Se poarta ca o nebuna.

- Doamne, ma bucur atat de mult pentru tine! se ridica si ma imbratiseaza puternic, incat simt ca imi va strivi oasele. Abia astept sa ma inviti in noua ta casa!

- Sincer, si eu Tess! Simt ca in sfarsit a venit fericirea si in viata mea! ma linistesc cand realizez ca e aproape la fel de fericita ca si mine.

- Ai tai cum au reactionat? ma intreaba in timp ce isi reia locul pe scaun

- Mama, exact cum ma asteptam, a fost de acord, ba chiar mi-a dat si sfaturi. Tata, inca nu stie, nu am apucat sa-i spun si recunosc ca mi-e teama de reactia lui, dar pana la urma eu tot voi pleca, asa ca de ce sa-mi mai fac atatea griji?!