Camera 32

Capitolul 27

(Magda)

Infirmierele misuna pe langa mine si abia le zaresc in graba lor de a se asigura ca sunt in regula. Ma uit prin jur, in fata ochilor aparandu-mi zeci de buchete de flori, pesemne ca parintii mei sunt deja aici, iar faptul ca ii am alaturi ma emotioneaza teribil. Fir-ar, am devenit asa o plangacioasa in ultimele 9 luni. Gandurile mi se opresc imediat cand pe usa intra o doamna in varsta, cu parul roscat, imbracata intr-un halat de un alb imaculat si tinand in brate un ghemotoc infasurat intr-o paturica roz. Cu grija si emotie imbratisez minunatia cu ochi albastrii si realizez ca nu as putea fi mai fericita decat acum, cand imi tin in brate fetita. Ella Cooper. Lacrimile incep sa imi curga siroaie pe obraz, intruchipand sentimentul coplesitor de iubire pe care il simt pana in maduva oaselor, iar faptul ca mititica de langa mine ma priveste cu ochi mari si stralucitori ma face sa zbor printre nori pufosi.

Momentul mama-fiica este insa, intrerupt de parintii mei care ni se alatura incet, parca temandu-se sa faca galagie sau sa ne raneasca.

-Oh, Doamne, este atat de mica! tata este primul care o mangaie pe Ella, iar aceasta incepe sa scanceasca. Magda, m-ai facut cel mai fericit bunic! incearca sa spuna cu voce gatuita, pe obraz alunecandu-i o lacrima.

- Este fantastic sa stii ca tu ai creeat asemenea minune, ca este sange din sangele tau, ca fiecare bucatica a ei este de fapt din tine. Ma sperie gandul ca nu voi stii cum sa ma port, insa am incredere ca am mostenit calitatile materne exceptionale ale mamei, care ma vor ajuta sa stiu ce este mai bine pentru Ella. o privesc pe femeia cu ochii rosii din cauza plansului, iar aceasta imi zambeste dragastos.

- Este foarte frumoasa! spune, intinzand mainile spre micuta, dorind sa o imbratiseze.

Asistenta inca nu a plecat de langa noi, asa ca ia bebelusul din bratele mele, si recunosc ca un gol pune stapanire pe sufletul meu, facandu-ma sa ma simt ingrijorata de parca o parte din mine ar fi disparut. Este uimitor cate sentimente ma incearca acum, insa sunt dispusa sa le experimentez pe toate pana la ultima farama. Nu vreau sa pierd nici macar o secunda din viata micutei mele, care acum doarme linistita in bratele bunicii sale.

- Magda, vreau sa vii acasa in New York imediat ce medicii te vor lasa sa iesi din spital. Nu suport gandul ca esti departe de noi, iar acum crede-ma ca sunt total cucerit de nepotica mea. Tata ma priveste emotionat.

- Sunt de acord cu tatal tau. O sa ai nevoie de ajutor cu Ella si sub nicio forma nu as accepta sa angajeji o bona. mama da din cap in semn ca nu concepe ideea unui alt ajutor in afara de al ei.

- Mama, dar sti ca asta ar insemna sa ma intalnesc cu George si la fel ca si tine sub nicio forma nu vreau sa afle de Ella. Asa este cel mai bine pentru amandoi. spun si ma intristez la gandul ca mititica nu isi va cunoaste tatal, insa el este cel care a vrut sa se intample asa si sper ca este fericit cu Kendra sau cu oricine altcineva. Nu merita sa stie ca are un copil si cu atat mai mult sa se bucure de el.

- Magda, pentru numele lui Dumnezeu! Gandeste-te la ghemotocul asta! Are nevoie de tatal ei sa o protejeze, sa-i fie alaturi! Nu o poti priva de dragostea lui. incearca mama sa ma convinga, insa nu ma las influentata, fiindca sunt sigura ca ii voi eferi Ellei toata iubirea de care are nevoie.

- Nu! Ma descurc si singura. spun incapatanandu-ma sa scot din mintea mea ideea de a ma mai intalni cu George. Cu siguranta el se bucura acum de viata lui si nu as vrea sa-i complic existenta.

- Bine, inteleg! Nu vrei sa vorbesti cu George si nici sa afle ca are un copil, desi, iti marturisesc ca ne-a terorizat in tot acest timp cu intrebari despre tine. Cand a aflat ca ai fost rapita, cel mai probabil din presa, primul lucru pe care l-a facut a fost sa vina la noi acasa. Nu ti-am spus despre asta fiindca nu am vrut sa te nelinistim. Erai mai tot timpul la spital din cauza problemelor cu sarcina asa ca nu ai de unde sa sti, dar baiatul chiar a insistat. Sunt de acord ca ti-ar face rau prezenta lui, dar chiar trebuie sa vii acasa. A fost suficient cat ne-ai tinut departe de tine in tot acest timp. Abia te-am vazut in ultimele noua luni din cauza incapatanari tale de a te muta din oras! Situatia trebuie sa se schimbe! incercarile incapatanate ale mamei lovesc din nou si trebuie sa recunosc ca imi este dor sa fiu cu parintii mei, acum mai mult ca oricand.

- Ma voi gandi la asta in zilele urmatoare. aproape ma dau batuta.

...

Intru cu grija in casa, tinand-o pe Ella in brate, iar linistea pe care mi-o ofera casa parinteasca este imposobil de explicat in cuvinte. Mi-au lipsit toate astea, mi-a lipsit siguranta pe care mi-o ofereau oamenii care mi-au dat viata.

- Am pregatit totul in camera ta. Am pus un patut pentru Ella si toate cele necesare. Sunt sigura ca nu lipseste nimic, asa ca sper sa-ti placa. o aud pe mama spunandu-mi si nu imi vine sa cred ca a facut toate astea pentru mine.

- Mama, iti multumesc foarte mult ca te-ai ocupat de toate. Te iubesc! Va iubesc pe amandoi si ma bucur mult ca am venit.

Nu asta mi-am dorit sa fie situatia. Din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata, m-am gandit doar la cum avea sa reactioneze George. Imi inchipuiam o viata perfecta langa el si speram ca aparitia unui copil sa ne apropie si mai mult, insa... Cu toate astea, nu pot sa spun ca nu sunt implinita. Ella reprezinta acum centrul universului meu si oricat de greu mi-a fost pana cand ghemotocul a venit pe lume, toate noptile nedormite, starile de rau, migrenele si poftele, nici nu mai conteaza, fiindca, sa fii mama este cea mai frumoasa experienta din viata unei femei.

Oboseala drumului incepe sa-si faca simtita prezenta, insa nu vreau sa ratez momentul cand Ella va face cunostiinta cu matusa ei, Tess. A trecut ceva timp pana sa o iert pe satena care m-a tradat, dar ea a fost singura care a stat zi de zi, minut de minut, secunda de secunda langa mine, suportandu-mi refuzurile vehemente de a ne impaca si toanele din timpul sarcinii, asa ca nu am avut cum sa nu o iert. Mi-a demonstrat cu adevarat ca imi este mai mult decat prietena, este sora pe care nu am avut-o si tocmai de aceea o consider matusa Ellei.

Exact cum ma asteptam. Abia ce am asezat-o pe micuta in patutul ei, că Tess iși face apariția sub forma unei tornade, strigând din răsputeri "Unde-mi este nepoata favorita?!" Favorita?! Dar nici nu are alți nepoți.

- Șșșt! incerc să o liniștesc și am ocazia de a o vedea pe Tess mai emoționată ca oricând! Se pare că Ella a reușit să o calmeze intr-o secundă, fiindcă imediat ce satena a zărit trupul micuț al fetiței, s-a transformat in plastilină.

- Ooo! asta este tot ce reuseste sa spuna, iar eu incep sa rad cu pofta.

- Se pare ca ti-am gasit punctul slab! spun si o privesc cum mangaie capul micut al Ellei.

- O sa fie cel mai răsfățat copil din lume! Ce nume i-ai pus? Sunt sigura ca ai eusit sa te hotarasti asupra unuia din intreaga ta lista. spune privind in continuare bebelusul.

- Ella. Ella Cooper.

- Frumos! Are o muzicalitate aparte si parca ii descrie perfect gingasia si puritatea.

- Exact la asta m-am gandit atunci cand l-am ales.

- Ii vei spune? ma intreaba Tess si se aseaza langa mine pe pat.

- Cui sa-i spun?

-Nu te preface! Stii bine ca ma refer la George.

- Nu, nu-i voi spune!

- Magda, esti sigura ca procedezi corect? Si nu ma refer la tine, ci la Ella. Esti sigura ca e corect fata de ea sa o ascunzi de tatal ei? Si ce sa vezi tocmai ai venit aici, in New York, unde sunt sanse mari sa va reintalniti.

- De ce toata lumea crede ca nu ma voi descurca? gandul ca George va afla ma sperie si reactionez incontrolabil.

- Nu am spus ca nu te vei descurca, am spus ca nu este corect fata de fetita ta sa stea departe de George. Un copil are nevoie de ambii parinti pentru a fi cu adevarat fericit si sunt sigura ca iti doresti ca Ella sa fie cea mai fericita.

- Exact cum ai spus, este fetita mea! Doar a mea si asta nu se va schimba niciodata. spun in timp ce o iau pe Ella din patut. Uite, vrei sa o tii putin? o intreb pe Tes, indreptandu-ma spre ea.

- Oh, nu nu nu nu! Este prea mica si mi-e frica! face un pas inapoi, dar nu ma dau batuta.

- Tess, nu fi prostuta. Mi-e teama ca odata ce o vei lua in brate nu te vei mai putea dezlipi de ea.