Camera 32

Capitolul 25

(Kendra)

Nu credeam ca frumuselul meu va ceda atat de usor, dar nu ma plang, dimpotriva, balanta se inclina din ce in ce mai mult spre mine si lucrul asta nu poate decat sa ma bucure si sa-mi faca inima sa zburde de fericire. Nu pot nega insa faptul ca simt o urma de dezamagire indreptandu-mi privirea in directia de unde s-a auzit vocea, observand ca nu Magda este cea care a vazut sarutul fierbinte dintre mine si taurasul care tocmai s-a transformat in iepuras.

- Ce naiba se intampla aici?! glasul prea pitigaiat pentru urechile mele aproape imi sparge timpanele.

- Șșșt! Unde este Magda? Nu vreau sa se trezeasca? spune George ingrozit, albindu-se la fata intr-o clipita.

- Ooo, fi sigur ca o sa se trezească, iar daca nu o va face de buna voie, ma voi ocupa personal de asta, chiar acum.

Abia observ cand George pleaca de langa mine si as putea sa jur ca are ceva puteri magice analizand timpul in care a ajuns in capatul scarilor prinzand-o de umeri pe satena.

- Nu, te rog! Nu-i spune nimic! O sa o fac eu imediat ce voi avea ocazia. Nu fa lucrurile si mai complicate!

Nu pot sa cred ca Frumuselul se milogeste in asemenea fel, de parca ar fi un copil, caruia ii este frica de pedeapsa pe care urmeaza sa o primeasca. Oare de ce se comporta asa?! Nu el a fost cel care m-a sarutat salbatic imediat ce m-am unduit putin prin fata lui?! Incepe sa ma dezamageasca.

- Si tu ce stai acolo ca o pupaza si te holbezi cu atata nerusinare?! Iesi afara imediat pana nu vin sa-ti smulg claia aia de par din cap! se indreapta satena spre mine ca o tornada, insa nu ma clintesc.

- Usurel, ratusca cea urata! Nu pe mine ar trebui sa te infurii ci pe el! arat cu degetul spre mieluseul care ne priveste ingrozit de teama ca Rapunzel sa nu se trezeasca din cauza tipetelor. Sau nu ai taria sa recunosti ca tu ai fost cel care a condus totul pana aici? il intreb mijindu-mi ochii.

- Kendra, ar fi mai bine sa pleci! imi spune resemnat si consider ca pentru un moment a fost suficient ce am obtinut in seara asta. Sunt sigura ca Teresa sau cum naiba o cheama se va asigura ca prietena ei sa afle tot ce tocmai s-a intamplat, asa ca voi sta cuminte o perioada, analizand din umbra.

- Fie! Plec! Mi-a facut o deosebita placere George! spun triumfatoare si ies tantosa din camera.

(George)

- Esti un nenorocit! glasul taios al lui Tess imi strapunge inima, faramitand-o fara pic de mila.

Nu ma plang fiindca stiu ca asta merit, poate chiar mai mult. Chiar sunt un nenorocit!

- Tess, te rog pentru a nu stiu cata oara sa te calmezi si sa nu inrautatesti lucrurile. Sunt si asa destul de bulversat si crede-ma ca m-as bate singur pntru ceea ce tocmai am facut!

- Da-i bataie, sau ma ofer sa te ajut! De ce?! De ce ii faci asta Magdei? Asta este ceea ce merita dupa ce a renuntat la atatea pentru tine?! Oare ai uitat cand a fost data afara din casa parintilor ceea ce cred ca este imposibil din moment ce tu ai fost acela care a luat-o de acolo. Cum poti fii atat de ipocrit?! Asculta-ma cu atentie! Ai o zi la dispozitie sa ii spui Magdei, altfel ma vad nevoita sa intervin. Spre deosebire de tine eu chiar tin la prietena mea si nu vreau decat sa fie fericita.

...

Nu mai sunt in stare de nimic si simt ca imi pierd mintile. La birou nu fac altceva decat sa ma framant si sa ma admonestez pentru idiotenia pe care am facut-o. Au trecut zile cumplite de cand m-am sarutat cu Kendra si inca nu am avut curajul sa-i spun Magdei. Nu vreau sa o pierd pentru nimic in lume. Ii sunt recunoscator lui Tess pentru intelegere si pentru faptul ca printr-o minune nu a dat fuga sa-i spuna frumoasei mele cat de cretin sunt, insa stiu foarte bine ca asta nu mai poate continua asa. Ma urc in masina si plec catre TCorporation, spunand toate rugaciunile pe care le-am invatat pana acum in viata, incercand in acelasi timp sa-mi fac un discurs omenesc si coerent in minte, cu care sa ma prezint in fata Magdei. Sunt dispus sa ma tarasc la picioarele ei precum un vierme daca asta o va face sa ma ierte, si as fi multumit sa fac doar atat, dar sunt sigur ca nu voi scapa asa usor. Aproape provoc un accident si cu putin noroc nu calc un pieton care traverseaza strada, insa pur si simplu nu pot gandi in conditii normale si cu atat mai putin sa actionez fireste. Tot timpul acesta a fost ca o tortura la fel ca picatura chinezeasca. Numai eu stiu ce am simtit in momentele in care Magda ma privea cu ochii ei stralucitori spunandu-mi ca ma iubeste si imbratisandu-ma lipindu-si trupul ei micut de al meu si nu inteleg cum de nu am ajuns la spitalul de nebuni pana acum. Nu realizez unde sunt pana nu ajung in fata usii pe care scria cu litere micute "Magda Cooper". Fir-ar, asta este momentul! Imi spun in gand si cu teama intru incet in biroul micut aranjat cu bun gust si mirosind a ea.

- George, ce surpriza! Ma bucur atat de mult ca ai venit! Aveam nevoie de o pauza si cum as fi putut sa ma simt mai relaxata decat in bratele celui pe care il iubesc atat de mult?! Am si eu o surpriza pentru tine si abia aștept sa iti spun ce mi s.a întâmplat.

Nu are nicio idee cat ma dor cuvintele ei, cat de chinuit sunt acum cand o strang in brate si stiu ca nu am fost cinstit cu ea.

- Ai patit ceva? ma intreaba privindu-ma cu ochii ei precum oceanul, insa incerc sa-i evit privirea. Hei, uita-te la mine! imi mangaie obrazul si inevitabil privirile ni se intalnesc.

- Oh, iubita mea cu suflet bun! spun si aproape o strivesc cu bratele care o tin strans langa mine. Daca asta este ultima imbratisare macar sa fie asa cum imi doresc. Stiu ca ma vei ura dupa ce-ti voi spune ce am fost in stare sa-ti fac, insa mai lasa-ma putin sa ma bucur de asta, de tine, de parfumul tau, de atingerea ta. imi scufund nasul in parul ei auriu.

- George, acum chiar ma ingrijorezi! Spune-mi sunt sigura ca nu e atat de grav precum incerci tu sa faci sa para.

- Crede-ma ca este!

- Fir-ar! Da-i drumul si nu ma mai tine ca pe ace?

- Aproape te-am inselat! spun imediat si ma pregatesc deja sa fug.

Dupa cateva minute, sau secunde, nu stiu cu exactitate fiindca notiunea de timp imi este cat se poate de straina in acest moment, aud vocea aceea melodioasa.

- Cum adica aproape m-ai inselat?

Cum poate fi atat de calma si sa aborbeze in felul asta situatia cand eu aproape explodez din cauza tensiunii care arde mocnit de cand am plecat de la birou.

- Am sarutat-o pe Kendra in seara cand a ramas la noi, si recunoc fiindca nu vreau sa mai existe secrete si remuscari faptul ca daca nu ar fi venit Tess nu stiu unde s-ar fi ajuns.

- K- K- Kendra? intreaba cu voce gatuita si o lacrima ii apare in coltul ochiului. Se intoarce cu spatele la mine si priveste pierduta pe fereastra.

- Stiu ca sunt un nenorocit si ca poate nu te merit, dar in mintea mea se intampla lucruri pe care nici macar eu nu pot sa mi le explic. Intre mine si Kendra a mai fost ceva in trecut, insa lucrurile au degenerat si am rupt lgatura in conditii nu tocmai firesti.Nu m-am asteptat ca mutandu-ma aici in New York sa o intalnesc dupa atata timp, insa au ramas lucruri nespuse, intelegi? Nu am mai putut trai gandindu-ma ca am gresit atunci si a mai fost si tata care m-a influnetat spunandu-mi ca trebuie sa fiu cinstit in primul rand cu mine atunci cand vine vorba de sentimente si...

Ma opresc din furtuna de explicatii pe care incerc sa i le spun cu disperare astfel incat sa nu imi scape niciun detaliu, observand ca nu imi acorda atentie absolut deloc, ramanand parca stana de piatra cu spatele la mine si nici macar nu sunt sigur daca mai respira.

- Te rog, fa-mi ce vrei, tipa la mine, umileste-ma, jigneste-ma, doar nu ma trata cu indiferenta.

- Eu nu sunt ca tine, George! isi ia geanta si o privesc iesind cu capul sus pe usa, parasindu-ma in jungla pe care am creat-o in urma propriilor actiuni.