Capitolul 22

182 8 0
                                    


(Magda)

Tot drumul spre casa George a fost tacut, doar din cand in cand imi mai atingea mana, insa erau gesturi fugitive, parca ceva il frigea si se indeparta rapid. L-am privit tacuta, ii puteam observa cutele de pe frunte si regretam ca nu mai era acelasi barbat care venise la birou. Oare ce l-a facut sa se schimbe?

- George, ai patit ceva? imi iau inima in dinti si intreb, curiozitate macinandu-ma pe interior, insa nu primesc niciun raspuns, ramanand la fel de prins in ganduri.

- George! strig mai tare de data asta si ii cuprind mana in palma mea. Tresare si ma priveste cu ochi intrebatori. Ai patit ceva? De cand am plecat de la companie, ai un comportament ciudat.

- Nu scumpo, stai linistita! Nu am nimic, sunt doar putin obosit. ma mai priveste o clipa dupa care continua sa fie atent la drum. Pentru un moment ma multumesc cu aceasta explicatie, dar daca va continua sa se comporte asa, cu siguranta ca voi face tot posibilul sa aflu ce ii aduce nefericirea.

In sfarsit, am ajuns acasa! Sunt multumita sa pot scapa de aceste tocuri si nu mai vreau nimic altceva decat ca apa fierbinte sa ma linisteasca si sa ma relaxeze. Ma indrept spre baie unde ma privesc in oglinda. Sunt palida si obosita, iar cateva cearcane isi fac treptat aparitia pe fata mea, insa nu ma sperii, sunt sigura ca dupa cateva ore de odihna voi fi ca noua . Nu apuc sa ma dezbrac, fiindca pe usa intra George, de data asta cu un zambet strengaresc in coltul gurii.

- Lasa-ma pe mine sa o fac! il aud si simt o caldura ce se raspandeste in fiecare coltisor din mine.

Nu mai spun nimic, doar ma bucur de atingerea lui si nici nu mai bag in seama schimbarea ciudatat de comportament care m-a nelinistit mai devreme.

- Ti-am spus ca mi-a fost dor de tine! imi sopteste si eu simt ca ma topesc sub fiecare mangaiere. Te vreau, Magda! Acum!

...

(George)

Am facut dragoste cu Magda si m-am agatat de ceea ce am simtit atunci incercand sa scap astfel de trecutul care vine ca o avalansa peste mine. M-am pierdut in ea ca un salbatic si nu m-am gandit decat la mine. Pentru prima data de cand am cunoscut-o am pus propria persoana pe primul loc si stiu ca suna egoist din partea mea, dar a fost singura modalitate pein care puteam ramane intreg la minte. Am suferit enorm cand am gasit-o pe Kendra in baia acelui club nenorocit in care am refuzat sa merg, insa in urma rugamintilor ei am acceptat, cedand asa cum faceam de fiecare data cand imi cerea ceva. Imi amintesc perfect felul in care ii permitea acelui barbat sa o atinga si sa faca dragoste cu ea. Am stat o clipa in pragul usii si am privit-o vrand din toata inima sa vad un gest de protest din partea ei care sa ma faca sa il snopesc in bataie pe nemernicul acela, si sa o salvez din bratele lui,dar nu s-a intamplat. Nimic, nici macar nu mi-a simtit prezenta asa ca am lasat-o sa se bucure in continuare de placerile carnale si am plecat indurerat si cu un nod dureros in stomac care ma chinuia. A fost ca o tortura lina, dar puternica. Apoi, a durut si mai rau cand a trebuit sa-i resping fiecar apel si sa incerc sa o ignor, insa explicatiile erau de prisos. Fusese suficient ceea ce vazusem ca sa stiu clar ceea ce se intamplase cu adevarat. Nu aveam nevoie de nimic altceva in afara de spatiu si timp pentru a-mi linge ranile. Din acel moment am mai auzit cate ceva despre ea, cum ca plecase cu parintii ei, insa nu stiam unde, ba chiar ca se casatorise, dar atat, nu am mai vazut-o niciodata pana azi.


Stau langa femeia care in acest moment reprezinta prezentul si viitorul meu si asa vreau sa ramana. Doarme incolacita in bratele mele, iar respiratiile ei formeaza o melodie pe care o ascult incantat. Este atat de frumoasa si total opusul celeilalte. Ea este delicata, rafinata, nu ar putea face rau nici unei insecte, pe cand Kendra este salbatica, emana senzualitate prin toti porii, iar despre bunatate... Eu sunt o victima in carne si oase a ei , sau am fost, fiindca aici s-a terminat. Sunt sigur ca va cauta orice cale sa-mi vorbeasca si sa incerce sa remedieze situatia, dar nu sunt dispus sa ascult. Am sa o evit cat pot si voi pastra o distanta intre noi destul de mare fiindca trecutul este departe de noi si acolo trebuie sa ramana, in colturi intunecate ale mintii la care gandurile ajung greu. Magda se agita putin, dar se linisteste imediat ce o mangai si o sarut incet pe frunte.

Camera 32Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum