Camera 32

Capitolul 14

Urasc lunea si in special pe aceasta, care vine dupa un week-end extrem de tensionat . O zi oribila in care nu prea pot sa gandesc limpede si nici sa-mi tin prea mult timp ochii deschisi. Aleg o tinuta eleganta tinand cont ca azi ies cu George, imi aranjez parul, imi iau geanta si cobor. Nici nu intru bine in bucatarie, glasul mamei incepand sa rasune in toata casa.

- Unde crezi ca te duci domnisoara? ma intreaba stand in spatele meu si privindu-ma nu prea frumos.

- Buna dimineata si tie, mama! o salut eu incercand sa-i zambesc cat pot de dragut

- Lasa formalitatile! Avem de discutat!

- Stiu mama, insa chiar nu am timp acum, imediat o sa vina Tess. Vorbim cand vin acasa.

- Fii sigura ca vom vorbi! Sa nu crezi ca poti sa ma duci cu zaharelul ,Magda!

Imediat se aude Tess claxonand si nu stiu cum sa-i multumesc divinitatii ca a aparut exact acum

- Te iubesc! ii spun si o sarut pe obraz.

Ies din casa si in fata ochilor imi apare o Tess cu un zambet pana la urechi.

- Buna dimineata, blondino! Wow ce e cu fata asta la tine? Arati de parca te-a calcat trenul.

- Neata! Trenul e putin spus. ii zic eu luand-o in brate. Oh Tess, nici nu stii cate s-au intamplat zilele astea!

- Dar am lipsit doar doua zile!

- Au fost suficiente cat sa mi se dea lumea peste cap. Hai sa mergem, o sa intarziem

Tess a fost destul de intelegatoare si nu m-a presat cu intrebarile, insa nu vreau sa o las asa, o sa-i povestesc totul, plus ca am mare nevoie sa ma descarc. Dupa primul curs avem o pauza de 30 de minute, asa ca ne ducem la cafenea. Suntem norocoase sa gasim o masa libera la ora asta,insa nici nu apuc sa ma asez ca Tess incepe interogatoriul. Asteptam asta, chiar ma miram de calmitatea ei.

- Vreau sa-mi povestesti totul cu lux de amanunte! Sa nu omiti niciun detaliu, ai inteles?! Imi spune ea frecandu-si palmele.

- Ok! Sa incepem...

- Nu pot sa cred!!!! spune Tess cu ochii holbati dupa ce termin intreaga poveste.

- Da si cum spuneam, trenul este putin spus.

- Cum de ai scapat vie din toata treaba asta?

- Nici eu nu stiu.

- Pai un lucru bun s-a intamplat si anume acela ca ai scapat de maimutoiul de Mark!

- Tess!

- Ce-i?! Stii parerea mea despre el.

Tess nu l-a placut pe Mark niciodata, nu de putine ori spunandu-mi ca nu ma merita, ba mai mult il banuia ca imi este infidel. Am incercat sa nu o bag in seama, spunandu-mi in sinea mea ca nu este adevarat, incercand sa-mi demonstrez contrariul, insa recunosc ca s-a nascut in mine incertitudinea si teama de a fi inselata. Acum, daca stau sa ma gandesc cred ca Tess avea perfecta dreptate. Mark nu merita o femeie ca mine, mai ales dupa ceea ce a spus ieri. Este clar ca tot ceea ce a fost intre noi a luat sfarsit si sunt sigura ca asa e cel mai bine pentru mine.

- Ma bucur ca acum iti dai o sansa cu George! continua sigura pe ea

- Asa sa fie!

Dupa discutia cu Tess, chiar ma simt mai linistita si cu o alta pofta de viata. Abia astept sa ma intalnesc cu George.

Timpul a trecut repede, asa ca nu am apucat sa ma gandesc la cele intamplate, insa imediat gandurile mi sunt intrerupte de soneria telefonului. George

- Buna George! raspund eu ciudat de emotionata, de parca este prima oara cand vorbesc cu el.

- Buna, Magda! Sper ca ai terminat cursurile pe ziua de azi, fiindca sunt tare nerabdator sa te vad.

- Chiar acum ies din sala! ii spun eu, pe fata aparandu-mi un zambet de zile mari.

- Perfect eu sunt in parcarea din fata, te astept!

- Ok.

Dupa ce terminam convorbirea, involuntar grabesc pasul de parca cineva m-ar impinge de la spate Nu stiu sa explic ceea ce simt cand sunt cu el, iar asta este probabil din cauza faptului ca in urma cu o zi ma certamn cu Mark, barbatul pe care ajunsesem sa il vad ca pe un viitor sot, chiar daca sufletul meu spunea altceva, fiind in totala opozitie cu mintea mea monotona de ceva timp.

Furata de gandurile prin care caut sa ma redresez pe drumul vietii, nici nu imi dau seama cand am ajuns in parcare, asta pana ce un claxon ma sperie atat de tare incat scap geanta din mana. Injur in gand soferii acestia inculti si prea grabiti. Ma aplec sa-mi strang lucrurile ce s-au imprastiat si ma cert singura ca am prostul obicei de a nu-mi inchide fermoarul gentii. Imediat simt langa mine prezenta cuiva! Un barbat imbracat la costum ce parea a fi mai degraba profesor, decat student tinand cont ca ne aflam in curtea facultatii, se apleaca, vrand sa ma ajute in incercarea mea disperata de a-mi strange cat mai repede lucrurile.

- Imi cer scuze ca te-am speriat, nu asta a fost intentia mea, dar pareai foarte dezorientata si riscam sa te lovesc! imi spune el in timp ce ma ajuta sa-mi adun foile

- Recunosc ca nu eram atenta pe unde mergeam! Probabil de aceea m-am speriat asa de tare! il anunt eu privindu-l in ochi si nu stiu de ce, dar simt deodata furnicaturi pe sira spinarii si o neliniste ce imi face palmele sa transpire.

- Ce se intampla aici? Aud vocea destul de serioasa a lui George.

Ma ridic instantaneu si ma intorc spre barbatul ce ma linisteste doar cu o privire!

- Nu se intampla nimic! Domnisoara doar s-a speriat si dupa cum observi incerc sa o ajut! spune misteriosul barbat foarte sigur pe el!

- Nu are nevoie de ajutor! De asta sunt eu aici! se incrunta George, si vad cum incepe sa i se umfle vena de pe frunte!

Simt imediat mana lui pe spatele meu, iar respiratia calda imi da fiori atunci cand imi spune la ureche ca ar fi mai bine sa plecam! NU mai articulez niciun cuvant, fiind in totalitate de acord cu el, asa ca nu fac altceva decat sa-l urmez spre locul unde a parcat masina.

Imi deschide portiera, iar eu ma asez pe locul din drepta fara sa-mi pot scoate din minte fata lui pe care se citeste si acum gelozia. Imediat intra si el in masina, insa nu inainte de a-i mai arunca o privire celui de mai devreme! incep sa il cunosc mai bine si asta nu face altceva decat sa ma incite sa vreau mai mult din el!

- Ti-a facut sau ti-a spus ceva? ma intreaba el incruntat

- Nu, bineinteels! M-a claxonat, iar eu m-am speriat si am scapat geanta. A incercat doar sa ma ajute! ii raspund privindu-l, insa el nu face acelasi lucru, fiind concentrat asupra drumului.

Nu vreau sa-i spun de sentimentul pe care l-am avut cand barbatul acela m-a privit in ochi, pentru ca nu imi doresc sa il nelinistesc mai mult decat e si cine stie ce prostie sa faca. Plus ca tind sa cred ca eu sunt cea exagerata si dramatizez totul. Poate doar mi s-a parut.

- As vrea sa imi spui tot ce ti se intampla si sa nu te feresti de mine! imi spune el, si observ ca incordarea i-a mai disparut din glas

Isi aseaza mana pe a mea si nu mai spune nimic tot drumul. Ma bucur de atingerea lui si ma linistesc in acelasi timp. Nu l-am intrebat unde mergem, pentru ca sincer nici nu ma intereseaza. Dupa ce tocmai s-a intamplat intre noi as merge cu el oriunde.