Camera 32

Capitolul 11

(Magda)

Soferul opreste masina, chiar langa a lui George .

- Am ajuns! Imi spune el in timp ce ma priveste im oglinda retrovizoare.

- Multumesc!

Imi iau geanta si ies din masina. George sta la fel de relaxat, insa isi da jos ochelarii de soare pentru a ma privi in ochi.

- Buna, Magda! ma saluta si il vad apropiindu-se de mine.

- Buna! raspund si astept sa vad ce are de gand sa faca. Exact cum banuiam, ma saruta tandru pe obraz si, deja incep sa se trezeasca la viata fluturasii mei din stomac.

- Esti pregatita? ma intreaba el sorbindu-ma din priviri.

- Cred! Adica da. ma balbai eu simtindu-i privirea arzatoare pe trupul meu. Oare nu m-am imbracat adecvat?! Off, nu suport faptul ca nu stiu unde mergem

- Haide, nu vreau sa intarziem. imi zice si se indreapta catre portiera pentru a mi-o deschide.

Ma urc in locul din dreapta si il privesc cum da ocol masinii pentru a junge la volan. Arata bine si are un aer fresh. Nu pot sa neg faptul ca il prinde ipostaza asta de barbat relaxat, in largul lui. Se urca pe locul soferului, porneste motorul si se incadreaza pe banda corespunzatoare. Niciunul nu spune nimic, pe fundal se aude o melodie lenta, de dragoste "Say you love me".

- Sper ca nu te deranjeaza sa dau radioul mai tare! il intreb eu, savurand versurile, care imi topesc sufletul de fiecare data cand le ascult.

- Nu, stai linistita. Imi place melodia.

Ascult piesa ametita, fascinata, pierduta.

"Cause I don't wanna fall in love

If you don't wanna try,

But all that I've been thinking of

Is maybe that you might

And, baby, it looks as though we're running out of words to say

And love's floating away"

Simt ca ma priveste din cand in cand, iar faptul ca nu a mai spus nimic ma face sa cred ori ca-i place si lui melodia, ori ca este plictisit si nu are chef de vorba. Insa replica lui de la finalul cantecului imi hraneste curiozitatea.

- Are un mesaj profund piesa asta, imi place.

- Stiu, si mie imi place. Exprima foarte bine sentimentele, iar versurile nu au cum sa nu-ti ajunga la inima. Ii spun eu entuziasmata. Stii, eu nici pana acum nu te-am intrebat unde mergem. schimb subiectul, realizand imediat unde sunt.

- Asa este! raspunde si cred ca face misto de mine sau poate chiar nu vrea sa-mi spuna.

- Deci, spre ce loc ne indreptam? insist eu

- Lake Placid.

- Nu am mai auzit . Unde este?

- Este la 290 de mile distanda de New-York.

- 290 de mile?? il intreb mirata, crezand ca nu am auzit bine. Si cat timp dureaza sa ajungem acolo?

- In jur de cateva ore. De ce, te grabesti sa ajungi inapoi acasa?

- Nu, doar ca nu ma asteptam sa fie atat de departe. Cum de sti de locul asta?

- Este un loc descoperit cu multi ani in urma intr-o vacanta la unchiul meu. El are o cabana acolo si intr-o vara am fost impreuna cu el si Nick, varul meu, la pescuit. Si de atunci vin aici de cate ori am ocazia.