Camera 32

Capitolul 17

Tot drumul am plans pe infundate , insa am incercat pe cat posibil sa ii ascund lui George momentul meu de slabiciune . Singura de care imi pare rau este mama, stiu ca am ranit-o si ca va suferi mult, insa va trece peste asta si sunt sigura ca va intelege de ce am ales sa plec, fara sa ma uit inapoi. Desi de cele mai multe ori am incercat sa fiu puternica si sa para ca nu m-a afectat atat de mult absenta tatei, in sufletul ei cu siguranta e constienta de suferinta mea.Cat despre tata, prea putin imi pasa daca ma va mai cauta, sincer nici nu vreau sa o faca. Prea tardiv penru demonstratii de dragoste parentala. Singurul lucru pentru care l-am admirat in viata asta, a fost relatia pe care a reusit sa o pastreze cu mama, desi a fost foarte mult timp plecat. Cu toate am trait cu el in casa atatia ani, pentru mine aproape ca nu a existat. Supravietuiesc fara el, defapt, acum traiesc.

Ajungem acasa. La noi acasa. George ma tine strans de mana, ma priveste o clipa si intram impreuna. Aerul proaspat imi inunda narile, iar lumina calda imi bucura ochii. Sentimentul asta este pansament pentru sufletul meu ranit, de asta aveam nevoie acum si ma bucur ca il am pe George langa mine, care de cand am intrat nu s-a dezlipit de mine.

- Hai sa mergem sa ne odihnim putin! imi spune el, calm.

- George, nu ma mai trata ca pe un copil mic, suparat ca nu a primit ce isi dorea. Desi mi-e greu, vreau sa trec peste asta fara prea multa drama, pentru ca nu merita. El nu merita nicio lacrima de-a mea. spun mahnita si stiu ca George nu imi intelege revolta, nestiind prea multe despre relatia mea cu parintii mei.

- Scumpo, nu vorbii asa despre tatal tau! sunt sigur ca va veti impaca, nu stiu peste cat timp, dar se va intampla. Esti copilul lui si nu are cum sa se dezica de tine. Probabil l-a durut ideea ca vei pleca de langa ei si ca nu te vor mai vedea misunand in fiecare zi prin casa. incearca el sa ma linisteasca, insa prea multe nu am auzit, ochii ramanandu-mi blocati pe buzele lui, ce conturau fiecare cuvand intr-un mod ametitor, care imi facea corpul sa vibreze si deja imi imaginam cum buzele lui le ating pe ale mele.

- Ssst, sa nu mai vorbim despre asta! ii spun apropiindu-ma incet spre el. Saruta-ma!

Nu se opune si ma saruta, insa este un sarut in semn de "sunt aici pentru tine, te voi ocroti", iar eu vreau mai mult, asa ca intetesc ritmul in care ne contopim gurile flamande. Devin din ce in ce mai doritoare si il vreau. L-am vrut din prima clipa cand l-am vazut. Ma excita modul in care ma priveste din cap pana in picioare, modul in care ma saruta, modul in care ma atinge. Vreau sa fiu a lui si el al meu. imi doresc atat de mult... printre saruturi si mangaieri, George ma ghideaza catre scari, si desi ne este greu sa ne deplasam, ramanem la fel de apropiati. Ajungem in camera care cred ca este dormitorul principal, dar nu apuc sa observ niciun detaliu din cauza fluturasilor din stomac care imi ametesc gandurile infasurandu-le ca intr-o panza de paianjen. Un singur lucru imi atrage atentie si anume acela ca in camera patrundea putina lumina, draperiile groase impiedicand razele sa devina stapane.

- Te doresc! imi spune el si ii simt pe gatul meu respiratia calda, in timp ce ma aseaza incet pe patul cu asternuturi ce-mi mangaie pielea infierbantata.

Nu spun nimic, cuvintele sunt de prisos, doar faptele pot sa defineasca ceea ce simt acum. Imi da jos tricoul si imi asterne saruturi mici pe burta, apoi, pe sanii pe care ii dezgoleste cu o singura miscare, aruncand pe jos sutienul negru de dantela. Nu ma pot abtine si un oftat imi paraseste buzele necontrolat, iar acest lucru il face pe George sa isi ridice ochii spre ai mei, patrunzandu-i ca o sabie.

- Esti sigura ca vrei sa se intample asta acum? ma intreaba in soapta, pricirea incepand sa i se intunece din ce in ce mai rau.

- Foarte sigura! ii spun si il trag mai aproape de buzele mele.