Camera 32

Capitolul 7

(Magda)

Ziua a trecut destul de redepe. La facultate am fost mai mereu ocupata si nu am avut timp sa ma gadesc prea mult la ce s-a intamplat, dar nu am uitat. Sunt la ultimul curs, nu mai am mult si termin si abia astept sa ajung acasa fiindcă simt nevoia acută de o baie fierbinte si o limonada. Nu dupa mult timp colegii mei incep sa iasa din sala de curs, iar eu nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul. Ma simt atat de obosita si pierdută in spațiu.

- Blondino, la ce te gandesti? O aud pe Tess in spatele meu.

- La toate si nimic! Ii spun in timp ce incep sa-mi strang lucrurile.

- Mmm, adica la brunetul ala sexy?

- Tess!! Te rog, nu-mi mai aminti de el!

- Ok, dar se vede de la o posta ca iti bantuie gandurile!

Tess, este o tipa foarte perspicace si nu e nevoie sa vorbesc cu ea ca sa-si dea seama de sentimentele mele. Nu prea pot sa-i ascund nimic, este mereu cu ochii in patru.

- Tess, azi am aflat ceva ingrozitor!

- Mai ingrozitor decat stirea din ziar? se agita toata

- Nici nu-ti imaginezi! Hai sa mergem la cafenea si iti spun acolo!

Cafeneaua se afla in incinta facultatii, asa ca nu ne ia foarte mult sa ajungem. Desigur ca pe drum Tess nu a facut altceva decat sa le arunce priviri provocatoare baietilor care treceau pe langa noi. In ciuda faptului ca este o tipa foarte atragatoare si frumoasa, nebunici este singura. A avut cateva tentative, ma rog, aventuri, insa niciodata o relatie serioasa, este o fire prea libertina ca sa se compromita, asa spune ea.

Intram in cafeneaua plina de studenti si ne asezam la masa noastra. Impropriu spus masa noastra, dar de obicei stam in acest loc retras si ferit de privirile tuturor. Chelnerita, o fata bruneta, destul de tanara cam la vreo 25 de ani,imbracata intr-o pereche de blugi largi cu un tricou negru, peste care ii atârna un sort de aceeasi culoare si incaltata intr-o pereche de tenesi uzati, se apropie de noi,si ne ia comanda.
Imediat după ce tipa se îndepărtează, ma pregătesc psihic pentru uraganul pe nume Tess.

- Haide, spune-mi odata, Magda, mor de nerabdare! Fie-ti mila!

- Este vorba despre Mark!

- Nu-mi spune, te inseala?

- Tess, te rog taci si asculta-ma. Nu mai spune prostii!

- Scuze! Te ascult! spune ea si se face mica in scaun

- Mama lui Mark a aflat ca are o tumoare pe creier,si este intr-o stare critica. Nu mai are mult de trait, doar cateva luni.

- Doamne, imi pare nespus de rau pentru Mark! Cred ca e devastat! spune ea facandu-si loc tristetea pe fata ei frumoasa si mereu vesela

- Chiar este, de dimineata m-am intalnit cu el si mi-a povetit tot, a fost un soc si pentru mine!

- Te inteleg blondino, dar nu trebuie sa te intristezi. Asa este viata, cu totii plecam la un moment dat, nu avem cum sa schimbam asta. Ceea ce ar trebui sa faca Mark, este sa-i ofere mamei lui, cele mai frumoase clipe din viata ei, chiar daca sunt ultimele!

- Tess, nu te stiam asa sentimentala.

- Hei, nu sunt un monstru, sunt om si simt la fel ca si tine! Chiar imi pare rau pentru Mark, stiu ca are o relatie foarte apropiata cu mama lui.

- Va fi un soc imens pentru el cand Rose nu va mai fi! concluzionez cu parere de rau

Dupa ce ne-am baut cafelele, Tess s-a urcat in masina ei rosie ca focul si a disparut in traficul infernal, dar nu înainte sa-i spun ca o voi suna diseara sa-i cer niste cursuri. Imi iau si eu buburuza si ma incadrez pe banda corespunzatoare. Abia astept sa ajung acasa, dupa toate cele intamplate azi, chiar simt nevoia sa ma odihnesc...