Capitolul 20

201 11 0
                                    

(Magda)

Dupa ora intreaga pe care am petrecut-o cu nasul in haine, incercand sa nu iau in seama privirile pasionale ale barbatului care pur si simplu a stat ca un martan si m-a sorbit din priviri, am reusit sa plec de acasa, imbracata in rochia neagra aleasa de George, pe care am asortat-o cu o pereche de pantofi rosii si un machiaj lejer. Parul l-am lasat liber alunecandu-mi pe umeri si sunt multumita ca este suficient de lung incat sa-mi acopere partile prea dezgolite care ma fac sa ma simt incomod.Conduc cu grija pe strada aglomerata si am inima cat un purice de emotii. Vreau ca totul sa iasa perfect si sa termin mai repede cu toate formalitatile astea, fiindca sunt nerabdatoare sa lucrez. Imi doresc sa fiu independenta si sa demonstrez, SA-I demonstrez si aici ma refer la tatal meu, ca pot reusi in viata si singura. A doua oara in viata mea sunt in fata unei decizii care imi apartine in intregime.

Pierduta in gnduri, realizez ca am ajuns unde trebuia doar cand in fata mea apare o cladire imensa si impunatoare din sticla, care efectiv iti taie respiratia "T Corporation". Una dintre cele mai importante companii din New York! Opresc masina chiar in fata usilor mari, care la fel ca intreaga cladire sunt din sticla si un domn imbracat elegant imi intinde mana sa ma ajute sa cobor. ii inmanez cheile masinii si in cateva secunde dispare de langa mine. Trag aer adanc in piept, imi aranjez rochia si intru inntr-o lume cu totul necunoscuta mie care ma face sa ma simt ca un fel de extraterestru. Da, asta este cuvantul care ma caracterizeaza perfect in aceasta clipa avand in vedere ca stau intepenita, de parca am inghetat si privesc lumea ce misuna pe langa mine mai ceva ca niste furnici ametite. Toti angajatii arata de parca ar fi niste robotei, cu fete inexpresive si sunt chiar fericita ca nimeni nu mi-a observat retinerea. Dar, este o bucurie de moment, fiindca in urmatoarea secunda apare langa mine o femeie inalta, imbracata intr-un costum negru alcatuit din doua piese, o fusta stramta si o camasa ai carei nasturi sunt incheiati pana la baza gatului. Ochii ei ma privesc suspicios o clipa, insa imediat isi schimba atitudinea, devenind extrem de politicoasa si draguta.

- Domnisoara Cooper, domnul Taylor va asteapta! Pe aici, va rog! imi spune si imi face sa o urmez.

Oare de unde stia ca vreau sa vorbesc cu detinatorul acestui spatiu, plin de oameni instruiti si extrem de inteligenti, ma intreb cand realizez ca nici macar nu m-a intrebat cine sunt. O urmez pe femeia care merge perfect pe tocurile extrem de inalte si atat de absorbita am fost de lucrurile din jurul meu incat sunt sigura ca nu voi sti sa ma mai intorc. Ajungem in fata unei usi inguste, de culoare neagra, pe care scrie cu litere destul de mici pentru directorului unei companii cu un asemenea prestigiu "Alvin Taylor". Femeia de langa mine nici nu apuca sa puna mana pe clanta caci altcineva ne-o ia inainte. O tipa satena, de o frumusete izbitoare iese cu un mers de felina din biroul domnului Alvin, si la fel ca ceilalti angajati nici nu ne priveste. Wow, arata ca un model si daca stau sa analizez modul in care este imbracata, nu seamana cu niciunul din oamenii roboti care mi-au trecut prin fata ochilor de cand am ajuns.

- Magda, ai ajuns! Ma bucur enorm sa te cunosc! Un domn mic de statura, cu parul alb si ochi mici apare imediat in dreptul usii si ma invita inauntru.

Desi sunt sigura pe mine si pe calitatile pe care le-am dobandit in facultate care stiu ca-mi vor asigura postul de manager, un sentiment ciudat pe care nu stiu cum sa-l explic ma bantuie.

- Haide, intra! Sau vrei ca interviul sa aiba loc pe hol?! ma intreaba si un zambet ii apare pe buze, iar eu abia acum reaizez ca nu am scos niciun cuvant.

Incerc sa-mi mentin aceeasi atitudine serioasa si pasesc in camera extrem de luminata

- Ia loc, te rog! imi arata scaunul din fata biroului plin cu hartii aruncate in toate directiile . Am inteles ca vrei sa te angajezi, si dupa recomandarile pe care le-am primit de la profesorii tai, esti omul potrivit la locul potrivit. As fi ferict daca ai accepta oferta mea si onorat sa lucrez cu tine.

Camera 32Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum