Camera 32

Capitolul 18

(Magda)

A trecut deja o saptamana de la incidentul cu George, iar eu nu am mai insistat cu intrebarile referitoare la adevaratul motiv pentru care acel geam s-a spart, dar nu am uitat, si recunosc ca o farama de neliniste inca se afla in mintea mea, oricat as incerca sa scap de ea.

Familia mea?! Sau ma rog ce a mai ramas din ea?! Am reusit sa vorbesc cu mama, ba mai mult chiar ne-am intalnit cand am rugat-o sa-mi mai aduca din lucrurile de acasa, evident fara ca tata sa stie si asta nu din cauza mea ci a dorintei mamei de a pastra inca linistea in familie. Nu ar fi rezistat la inca o cearta cu tata si nu pentru ca ar fi o femeie slaba, ci pentru ca este o femeie familista si in sufletul inca spera ca lucrurile se vor indrepta intre mine si tata. A plans mult, stiu asta fiindca ochii ii erau umflati si fata schimonosita, fara pic de culoare, insa am linistit-o si i-am spus ca sunt bine cu George, ca sunt fericita. Evident, nu am pomenit de incidentul de acum o saptamana, stiam ca s-ar fi agitat si mai rau.

Stau pe terasa din spatele casei si incerc sa absorb toata energia pozitiva pe care mi-o ofera ziua insorita si aerul curat care imi inunda plamanii in cel mai dulce si relaxant mod posibil. George si-a gasit de lucru la o noua companie dupa ce tata a incheiat contractul cu el si din cate am inteles ii merge foarte bine, ba mai mult a primit o multime de oferte atragatoare, la care mi-a marturisit ca se gandeste cu interes.

Tess, vine aroape in fiecare zi la mine, mergem la cumparaturi, apropo trebuie sa ajunga din clipa in clipa, asta daca nu a retinut-o noul ei iubit. Sunt foarte fericita pentru ea ca in sfarsit si-a gasit sufletul pereche. Cel putin asa spune, desi vorbesc doar de 3 saptamani. Am fost putin suparata pentru faptul ca nu mi-a spus mai devreme, dar spre rusinea mea in ultima luna nu am fost o prietena model, am cam neglijat relatia noastra. Din cate am inteles este o iubire pasionala care o tine mai tot timpul in priza, iar acest lucru nu face altceva decat sa ma bucure.

Gandurile imi sunt intrerupte de soneria telefonului. Un numar necunoscut.

- Alo! raspund curioasa.

- De data asta nu mai scapi! aud o voce groasa de barbat si sufletul imi ingheata.

- Cine este la telefon?! intreb neputand sa-mi stapanesc tremurul care imi tradeaza teama.

Nimic, niciun raspuns si doar frica. Panica pune stapanire pe mine si ma pierd cu firea.Primul om care imi vine in minte si de care am nevoie in acest moment este George, asa ca il sun in graba. Recunosc, nu-mi place sentimentul asta de teama, combinat cu adrenalina ca intr-un cocktail ametior si nu vreau sa raman singura, fara aparare. Acest lucru ma ingrozeste si inchid ochii involuntar. Cuo clatinare din cap incerc sa alung orice gand negativist si intru in casa cautandu-mi cu disperare din priviri geanta, pe care stiu sigur ca am lasat-o in living cu o seara inainte.

- Da iubito! imi raspunde George si imi dau seama ca este eocupat dupa vocile ce se aud pe fundal. Am si uitat ca aveam telefonul la ureche.

- George, vino sa ma iei de acasa! sunt singurele cuvinte care-mi vin in minte si le pronunt atat de repede incat nu sunt sigura ca a inteles foarte bine ce am spus.

- Iubito, ce s-a intamplat?! incepe sa i se simta ingrijorarea in voce.

- Iti spun cand ne vedem. Vino sa ma iei, te rog!. i-am spus si am inchis telefonul, cautand disperata in geanta ochelarii de soare care sper sa-mi acopere cat mai mult fata pe care mi se citeste groaza.

Ma simt urmarita, la fel cum m-am simtit toata saptamana. Dupa cateva secunde observ masina lui Tess intrand pe aleea din fata. Ii fac semn disperata cu mana si ma urc imediat pe locul din dreapta.