Prolog

5.2K 188 13
                                    

          "Atunci când inima îți este furată de diavol , să nu mai speri la recuperare pentru că e imposibilă."

          Știi cum e să nu ai habar ce înseamnă să mergi la o școală normală pentru că tatăl tău e disperat pentru siguranța ta?

          Știi cum e să nu ai prieteni normali, adevărați, cu care să îți petreci nopțile prin cluburi până cazi lată ?de beată eventual.?

          Ei bine, eu știu cum sunt toate astea și nu e un sentiment prea plăcut. E nasol să fii protejata tatălui Mafiot pentru că ești singurul copil iar mama ta nu mai poate face altul. E nasol să nu poți scoate nasul afară, de teamă că ești ținta dușmanilor.

          Mda, deși pare incredibil, credeți-mă, nu este deloc așa. Eu nu știu cum arată un club pentru că nu îmi este permis să merg chiar dacă am 22 de ani.

          Tata a avut grijă să mă învețe tot ce trebuie să știu ca să conduc o Mafie:

          Unu, fără sentimente-pentru că ele iți devin slăbiciuni și prin asta știu că eu și mama suntem punctele lui slabe, dar nu e vina mea că s-a îndrăgostit nebunește de o Columbiană.

          Doi, fără regrete sau remușcări... Odată ce le-ai tras un glonț în cap, nu poți retrage ce ai făcut, deci nu are rost să îți plângi de milă.

          Trei, fără omisiuni și prin asta mă refer să nu omiți nici cel mai mic detaliu într-un plan fiindcă îți poate aduce moartea.

          Eu iubesc multe lucruri și oricât aș vrea să neg această latură a mea, printre acestea se numără și folosirea pistoalelor, antrenamentele și luptele pe care le duc cu tata de fiecare dată când am ceva să-i spun și se ajunge la ceartă.

          Viața te poate surprinde de foarte multe ori. Câteodată poate fi simplă, ușoară, logică iar alteori poate fi o nesuferită, crudă și chiar o curvă afurisită.

          Poate că trăind alături de mafioți mi-a schimbat natura, poate mi-a schimbat modul de a privi viața, m-a maturizat, însă simt cum înăuntrul meu este o copiliță care încearcă să iasă la suprafață din când în când, dar se sperie de realitate și preferă să rămână înăuntru, ascunsă și în siguranță.

          Mă ridic de pe pat și mă îndrept spre balcon, pentru a mă bucura de această dimineață frumoasă. În cadrul ușii de la intrare se află un domn care din câte se pare, a fost lăsat să treacă de oamenii tatei. Capul i se întoarce spre mine și îmi aruncă un zâmbet leneș alături de o aplecare a capului în semn de salut, după care bate la ușă.

          Intrigată de misteriosul bărbat și cu inima cât un purice, îmi trag imediat halatul pe mine și pregătită fiind să părăsesc camera, sunetul unui foc de armă mă împietrește pe loc. În momentul acesta știu că al doilea o să urmeze iar eu nu voi mai putea face nimic decât să-mi salvez viața.

          Fac doi pași înapoi și iau arma din sertar, o încarc așa cum am fost învățată și pornesc afară cu pași hotărâți. Luând scările cu asalt zăresc chipul care mai devreme părea prietenos, însă acum mi se pare cel mai monstruos. La câțiva metri distanță de el sunt cele două trupuri neînsuflețite, pe care sper din tot sufletul să mă înșel și să nu fie părinții mei, dar sunt. Cu ura citindu-mi-se în priviri apăs pe trăgaci până raman fără gloanțe, trupul său căzând secerat într-o baltă de sânge.

          Când respirația și bătăile inimii mi se mai calmează, pornesc pe scări și oamenii tatălui meu își fac apariția, toți rămânând șocați de ceea ce se află jos.

          — Nu... Reușesc să șoptesc fără vlagă.

          Lacrimile nu vor să iasă la suprafață, iar asta accentuează durerea din piept. Inima mea strânsă de menghină, pare torturată de un cuțit care nu taie.

          Cad în genunchi cu privirea ațintită spre cele două corpuri fără viață aflate în fața mea, incapabilă să mă mișc sau să spun ceva. Lipsa lacrimilor fac durerea din piept și mai adâncă, lucru ce mă face să mă simt goală și pustie.

-----------------------------------------------------------

Bunăă, stând degeaba pe aici am realizat că mintea mea cocea ceva și uite așa am început să scriu. Sper ca această carte să vă placă la fel de mult ca și mie și să mă susțineți.

Lectură plăcută dragilor și sper să nu dezamăgesc pe nimeni.

Vă pup. 💋

Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum