Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Tot mai aproape de iad

Capitol dedicat lui :Tasmmyn și Dark_Paradise2001

          Soarele îndrăzneț începe a-și arăta puterile, trezindu-mă înaintea lui Harry, care, nu pare să aibă probleme cu lumina puternică ce îi brăzdează chipul, acum, izbitor de frumos.

          Încep a-l mângâia ușor pentru al putea trezi, dar în loc să-mi facă pe plac, mârâie ca un tigrișor și mă strânge în brațe.

          — Oh... Haide Harry, dacă tatăl tău hotărăște să-mi facă o vizită, suntem terminați.

          — Chiar trebuie să strici fiecare moment, Navarro?! Îmi spune cu un zâmbet pe buze și se întinde să mă sărute pe frunte, total invers așteptărilor mele.

          — Iartă-mă domnule Styles, însă e pielea mea în joc, nu a ta.

          — Aici dă-mi voie să te contrazic, iubito, căci e și logodna mea în joc.

          Și din nou, Styles reușește să mă enerveze la culme cu sarcasmul lui și cu vorbele ce mi le aruncă drept răsplată pentru noaptea trecută.

          Mă ridic vijelios de jos și mă îndrept direct spre baie, însă sunt prinsă imediat din urmă de el și dintr-o mișcare sfârșesc întinsă pe pat cu el deasupra mea.

          Fiind amândoi dezbrăcați iar contactul aproape îndeplinit, sângele începe să-mi alerge prin vene și capul să-mi vâjâie.

          Mă las din nou alintată de mângâierile lui Harry și nu-mi mi-ar păsa cine intră pe ușă, însă el e cel care se oprește în mijlocul acțiunii și se aşează lângă mine pe pat.

          — Știi, tot nu pot să înțeleg cum se poate să fii virgină la 23 de ani.

          — Eu sunt veșnic virgină, îi replică eu serioasă, însă nu îl privesc în ochi.

          — Serios? Țipă el șoptit ridicându-se în capul oaselor și privindu-mă ca pe un extraterestru.

          — Ce ? Styles, tu chiar nu ești întreg la minte?

          — Tu ai spus-o, nu eu, femeie!!

          — Styles, înafara lui Shane, nu am mai cunoscut nici un bărbat pe care să îl iubesc. Să fac planuri pentru a te ucide pe tine și pe ai tăi, mi-a ocupat cam tot timpul.

          Spun hotărâtă fără să bag în seamă privirea lui, care, este mai tristă ca niciodată.

          — Și acum ai aceleași planuri? Mă întreabă cu glas scăzut și îmi evită privirea.

          — Poate. Adevărul este că nici eu nu-mi mai cunosc mintea în ultimul timp. Ia numai decizii care acum câteva zile m-i s-ar fi părut a fi absurde.

          — Vrei să spui că încă te lupți cu ura pentru mine?

          — Asta e exact ceea ce vreau să spun, Harry și am ajuns la concluzia că mai bine mor acum, decât să ajung câinele tatălui tău sau să îți fac rău ție.

          Harry se ridică vijelios din pat și se îmbracă în liniște cu hainele cu care a venit.

          Câteva secunde mai târziu se întoarce spre mine și îmi întoarce lumea pe dos, din nou.

          — E numai vina mea. Mai bine plec eu cât mai departe de tine, decât să știu că eu te-am ucis.

          Și acestea fiind spuse, îmi părăsește în liniște camera lăsându-mă să rememorez cele spuse de el.