Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Îmbrățișare familială

          Cu toate relele încheiate, cu familia cât de cât completă și cu o viață liniștită încercăm să ne îndeplinim visele. Ziua cea mare a venit cu pași repezi iar eu mă simt din ce în ce mai nerăbdătoare.

          Odată aș fi răsturnat lumea cu fundul în sus, pentru a scăpa de familia Styles, însă acum îi vreau numele mai mult ca niciodată.

          Un buchet de flori albe, crini, preferații mei, alături de alte minunății florale, tronează într-o vază antică pe măsuța de lângă fereastră.

          Cu pași timizi mă apropii de oglinda imensă ce se află în mijlocul camerei decorată în culori deschise, îmbietoare.

          O rochie albă, lungă și din satin îmi îmbracă corpul mulându-se perfect pe alocuri. Zâmbesc fericită și îmi așez cocul răsfirat în așa fel încât voalul să nu cadă. Așteptarea lui Craig îmi face stomacul să freamăte, doar gândindu-mă că în câteva minute îmi voi întâlni mirele.

          Încalț pantofii aleși de el și mă minunez din nou în fața oglinzii. Ziua cea mare a venit și toate relele s-au terminat.

          Aud ușa deschizându-se ușor și mă întorc zâmbind, însă în cameră își face apariția Sierra, îmbrăcată intr-o rochie identică cu a mea. Deschid gura să o întreb ce face aici, îmbrăcată așa, însă arma ce o scoate și o îndreaptă leneș spre mine, mă mutește. Îmi duc mâna la gură stupefiată și fac câțiva pași în spate, până realizez că nu am unde fugi.

          — Sierra, ce... ce faci? Rostesc înmărmurită de schimbarea de situație.

          — Termin teatrul ăsta. Ce? Credeai că dacă te-am îmbrățișat gata, am trecut peste ura mea pentru tine? Că o să te las să ai finalul tău fericit? Te înșeli, surioară. Disprețul cu care sora mea rostește toate aceste cuvinte îmi întorc stomacul pe dos. Întind mâinile implorator spre ea și încerc să mă apropii de ea, însă clinchetul armei mă înțepenește din nou pe loc și realizez că nu glumește.

          — Nu poți face asta, te rog, te implor să nu-mi faci asta... Sierra ești sora mea și jur pe ce am mai sfânt că te iubesc și că nu mi-am dorit nimic mai mult toată viața. Te rog, lasă arma, Sierra, tu nu ești o criminală! Lacrimile încep să-mi curgă șiroaie doar gândindu-mă la urmările pe care va trebui să le suporte dacă apasă pe acel trăgaci. Nu va putea suporta vina care o va urmări toată viața.

          — Nu, dar tu ești și de aia nu meriți un final fericit. Nu meriți nimic din ce ai în momentul ăsta. Toate astea îmi aparțin mie! Strigă furioasă și scutură arma tot mai mult, ceea ce mă îngrozește.

          — Sierra... Te rog...

          Rânjește triumfator și degetul i se mișcă pe trăgaci. O bufnitură asurzitoare îmi împânzește urechile și în secunda următoare simt cum alunec în inconștientă.

          Deschid brusc ochii și simt cum teroarea mă cuprinde. Mă agit pentru o secundă, însă brațele lui Harry, înfășurate strâns în jurul meu nu-mi dau prea multă libertate. Strig incontinuu un "nu" răgușit, însă când realizez că a fost doar un coșmar, mă opresc și încerc să-mi reglez respirația.

          — E ok, iubito, a fost doar un coșmar.

          — Am adormit? Îmi umezesc buzele și îmi trec mâinile pe frunte pentru a-mi șterge picăturile de transpirație.

          — Putin și nu a fost un somn prea liniștit, te-ai agitat continuu. Ce ai visat, iubito? Mina îngrijorată a lui Harry îmi creează un gol în stomac și decid să nu-i spun ce am visat.