Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Mai aproape de fericire

                          Harry

          Mă ridic tiptil din pat și trag repede o bluză și un pantalon scurt. Îmi îndes telefonul în buzunar și dau să ies pe ușă cât de silențios pot, însă ca un amețit ce sunt, mă împiedic de noptieră aflată fix lângă ea, alegându-mă cu un fulger dureros ce-mi pleacă din degetul mare și-mi ajunge până la creier. Înghit în sec și îmi mușc limba cu putere, doar ca să nu înjur din cauza durerii ce persistă câteva secunde bune.

          Casa e cufundată într-o liniște deplină, așa că verific ora telefonului, care, indică 6:25 dimineața. Fac niște calcule rapide și îl sun pe Nick.

          — Da? Aud vocea răgușită a prietenului meu în difuzor și intru cu viteză în bucătărie, după care inchid ușa în urma mea.

          —  Salut, frate. Cum ești? Întreb direct și îl aud oftând.

          — Bine, mult mai bine. Voi? Îmi răspunde brunetul obosit.

          — Și noi la fel, totul bine aici. Mă întorc mâine în L.A. Am de gând să pregătesc câteva surprize pentru Samantha si nu voi putea face nimic cât ea e lângă mine, așa că voi încerca să o conving să mai stea aici pentru a avea timp de toate.

          — Aha, ok. Asta e bine, vom avea timp să ajungem în România înainte de Ajun.

          Mă întorc spre cafetieră și apăs butonul de fierbere, însă aceasta nu face nimic. Mai apăs câteva butoane la nimereală, insa nimic nu se întâmplă. Enervat la culme că nimic nu-mi iese, scot ștecherul din priză și îl bag iar. Un curent electric nesemnificativ îmi tranversează brațul și mă retrag brusc și, total stângaci, lovesc cana ce am așezat-o pe blat acum două secunde și cade, împrăștiindu-se pe gresie cu zgomot.

          — Băga-mi-aș! Înjur de data asta cu voce tare și îmi trec frustrat mâna prin păr.

          Îl aud pe Nick râzând înfundat în difuzor și dau să-l înjur, însă renunț a-mi strica buna dispoziție.

          — Du-te dracului! Șoptesc cât mai amenințător, doar pentru a-mi elibera puțin tensiunea.

          — Dar ce-am făcut? Întreabă Nick total ofensat și râde iar.

          — Nu mă ajuți deloc, frate! Mă răstesc la el, mai mult enervat de stângăcia mea.

         — Scuze. Hai că a venit doctorița, deci, ne vedem maine?

          — Da, așa rămâne. Baftă!

          Închid telefonul și chiar când mă întorc spre dulap, ușa bucătăriei se deschide. Sierra intră și ea tiptil, însă pentru o secundă tind să cred că e Samantha și că s-a dus dracu' planul meu, dar respir ușurat ceea ce-i aduce un zâmbet minuscul blondei care mă privește putin confuză.

          — Să înțeleg că ești ușurat că nu ai trezit toată casa? Ce faci aici? Întreabă apropiindu-se de cafetieră, pe care, o pornește imediat.

          — Voiam să-i fac Samanthei micul dejun sau măcar o cafea, însă nu prea am spor. Spun resemnat și scutur ușor din cap. Nici măcar cafetiera nu mă place. Adaug zâmbind poznaș și ridic din umeri.

          Sierra începe a râde și își continuă treaba.

          — Te ajut eu, spune ea scoțând dintr-o pungă niște vinete. Am auzit că sunt preferatele ei, adaugă arătând spre legumele din mâna sa.