Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Întâlnire cu scântei

Capitol dedicat lui Dark_Paradise2001

          După cei doi ani în care am tânjit după orice formă de alinare, de răzbunare, a venit în sfârşit timpul în care fiecare îşi plăteşte păcatele.

          Afacerile merg din ce în ce mai bine, iar armele sunt tot mai scumpe. Nu asta e prima mea preocupare, ci trecere sigură a transporturilor din USA în Mexic. Daca mă aleg și eu cu un camion sau două, pline cu arme, ei bine, asta e un bonus pe care îl accept cu drag.

          Tocurile mele răsună zgomotoase pe holul rece și pustiu al vechii case. Mă învârt dintr-un loc în altul fără un anumit gând sau o anumită destinație, însă mă simt dintr-o dată extrem de agitată.

          — Sam!

          Mă opresc în fața oglinzii iar ceea ce văd nu mai este fetița de acum doi ani, m-am maturizat de parcă ar fi trecut zece, iar asta mă ajută și mai mult. Imaginea chiar este mai dură în exterior decât în interior. În interior sunt măcinată de vină, de dor și de durere.

          Părul blond îmi scoate în evidență ochii verzi, iar rujul roșu este tot timpul pe buzele mele neatinse de nimeni până acum. Silueta îmi este asemenea unei pisici, ceea ce mă ajuta să mă și mișc asemenea uneia. Știu că par fragilă, însă toți știu că nu sunt, fiind renumită pentru câștigarea atâtor atacuri. De obicei asigur în persoană livrarea armelor la destinație ceea ce mi-a adus atâta faimă într-un timp atât de scurt.

          — Samantha!

          Sunt trasă brusc într-o îmbrățișare ale căror brațe le cunosc destul de bine. Cu o expresie confuză întipărită pe chip, privesc adânc în ochii cenușii ai lui Shane, destul de surprinsă de prezența sa aici.

          — Shane.!?

          După moartea părinților mei, am fost atât de rece și de prinsă în planurile mele de răzbunare, încât nu-mi mai păsa nici de puțina familie rămasă.

          — Sam, Dumnezeule, uită-te la tine. Ești atât de diferită, dar totuși la fel. Nu-mi vine să cred.

          — Și ce vrei să spui cu asta?

          Nu sunt într-o dispoziție atât de bună încât să îl invit la un ceai și o bârfă, așa că iritarea mea este prezentă, atât în atitudine cât și în voce. Îmi era dor de el, însă vizita sa neanunțată îmi dă de bănuit.

          — Ei bine, înfățișarea ți-e mai matură, ești mai dură, însă tot Sam cu care am copilărit ești, de asta sunt sigur.

          — Nu mai port tricouri cu Mickey Mouse, Shane. Ce te așteptai după ce părinții au fost măcelăriți în fața mea, iar eu nu am făcut nimic. Nimic.

          —  Oh Haide Sami. Doar știi că nu a fost vina ta.

          O altă voce cunoscută și detestată de mine îmi face inima să se zvârcolească în piept.

          — Unchiule Craig, bine ai revenit, replic eu cu falsă voioșie și mă îndrept spre brațele sale deschise. Unchiul Craig este fratele tatălui, însă niciodată nu l-am putut suporta, chiar dacă el el a fost singurul care mi-a fost alături după moartea părinților.

          — Bună, scumpo, ce mai faci?

          — La fel ca întotdeauna. Căutând răzbunare. Ce te aduce înapoi în L.A.?