Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Preview capitol 25

          Simt furia cum începe să-mi circule prin vene cu o viteză uimitoare și ajunge imediat spre creier, acolo unde mă poate controla total. Îmi strâng pumnul cu putere și în secunda imediat urmatoare, îl scot pe Craig afară din mașină și îl pocnesc drept în față.

          — Nermernic afurisit ce ești, tu l-ai trimis! Strig cu toată furia existentă în mine și simt cum tot corpul îmi tremură. Tu l-ai omorât! Cum ai putut face asta? Era ca și fiul tău, monstru ordinar ce ești! Urlu, nu strig. Urlu cu o furie care mă sperie chiar și pe mine, ca să nu mai zic de privirea îngrijorată pe care o are Harry.

          Când afurisitul începe să rânjească, îi mai pocnesc una la fel de puternică, sperând să mă descarc de toată ura pe care o am pentru el.

          — Tu l-ai ucis Samantha, nu eu. Spune acesta scuipând o gură zdravănă de sânge. Sau mai bine zis, iubițelul tău a făcut-o, el ți-a ucis familia și totuși ești cu el! Adăugă în batjocoră, lucru care mă înnebunește.

          Mă avant din nou cu pumnii spre el și îl lovesc în neștire până când îmi amorțește mâna complet și nu mai simt altceva decât satisfacție.

          — Jigodie ordinară ce ești. Ești terminat, Craig, ești total terminat! Mă îndoiesc că cineva îți va simți lipsa oricum, om de nimic ce ești!

          — Asta rămâne de văzut!

          Iau arma din mana lui Harry și o îndrept spre el, savurând priveliștea minunată. Craig îngenuncheat ca și restul dușmanilor mei.

          — Harry du-l pe Nick la spital, mă ocup eu de el.

          — Ești sigură, iubito? Ii aud vocea nesigură în spatele meu.

          — Da, are nevoie de îngrijire urgentă!

          — Bine, bine, mă întorc imediat. Răspunde iubitul meu cu un oftat și pornește imediat spre locul în care se află Nick, pentru al muta într-o mașină funcțională.

          Cu ochii ațintindu-l pe Craig, strâng și mai bine arma în mână.

          — Împușcă-mă și nu vei afla niciodată adevărul pe care ți l-a ascuns mama ta! Zâmbetul arogant de pe fața lui îmi întoarce stomacul pe dos și așa știu că spune adevărul. Mijesc ochii la el și oricât de mult aș vrea să-mi ascund uimirea din glas, nu reușesc.

          — Poftim? Despre ce dracu' vorbești? Mârâi printre dinți și îi strâng cu atâta putere, că am impresia că îi aud crăpând.

          — Doar nu crezi că sunt atât de idiot să-ți spun, ca după aceea să mă omori, nu?

          — Asta e discutabil. Mormăi privind undeva în zare.

          — Am nevoie de cuvântul tău că nu mă omori și îți spun secretul pe care mama ta l-a luat cu ea în mormânt.
------------------------------------

Mini lectură plăcută și stai pe aproape pentru un nou capitol💋💋