Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Peripeții în Paris

          — Deci, mă lași să te ajut sau nu? Aud vocea șatenului mișunând prin gândurile mele.

          — Hmm? Întreb eu amețită.

          — Ai nevoie de ajutor, Samantha, altfel nu ieși de aici prea curând. Îmi aduce la cunoștință, oftând din rărunchi. Am venit din vacanță pentru tine, adică pentru sora ta.

          — De unde știi? Stai putin, Sierra m-a prezentat drept sora ei? Întreb entuziasmată ca un copil.

          — Daa... De fapt era foarte îngrijorată de ce ți s-ar putea întâmpla, sunteți surori, nu e normal?

          — Ba da, mă rog. Ai dreptate, mă port copilărește. Sunt în belele, nu-i așa? Întreb privindu-l îngrijorată și chiar am să renunț la copilării, pentru că vreau să ies de aici.

          — Ești în mari belele! O să am nevoie de declarația ta, amănunțită. O să cer mandat pentru a verifica camerele de supraveghere și o să iau declarație ofițerului de la care ai luat pistolul. Dacă ce spui tu coincide cu ofițerul și cu camerele de supraveghere, o să fii oricum acuzată de tras cu arma într-un loc public și fugă de la fața locului, însă vei scăpa de lucrurile grave și vei primi vreo 3, 4 ani, pentru care probabil îți vor da drumul pe cauțiune. Îmi explică totul cu seriozitate, ceea ce-mi dă o stare de panică.

          — Probabil? Întreb mârâind.

          — Dacă judecătorul te vede drept un pericol public, atunci nu-ți va oferi cauțiunea.

          — Dar declarația mea va cuprinde și faptul că am făcut-o ca să salvez restul lumii și asta ar trebui să mă facă erou, nu?

          — Depinde, totul depinde de cum vede judecătorul situația. Samantha, pregătește-te să-ți petreci câteva zile la răcoare pentru că nu vei ieși de aici foarte curând.

          — Cât? Cât va dura? Întreb cu gândul la Nick și la promisiunea făcută. Trebuie să fim în România de Crăciun, pentru el, pentru noi toți.

          — Cel puțin o săptămână. Voi reveni mâine, pentru a-ți lua declarația și a discuta restul. Iubițelul ăla al tău face șanțuri afară, vrea să te vadă. Îmi spune șatenul râzând și pregătindu-se de plecare.

          — Nici nu-mi imaginam altceva. Replic zâmbind nostalgic și amintindu-mi cum eram eu, atunci când el era închis.

          Doi agenți mă duc în celula mea și mă scapă de cătușe. Mă așez pe patul incomod, însă imediat în fața gratiilor apare un Harry furios și o soră și mai și.

          — Ești o nesăbuită, Samantha! Spune ea privindu-mă ca pe... O soră mai mică, o doamne, ador privirea asta și jur că nu regret fapta mea sau dacă îmi voi petrece următorii ani in închisoare, pentru că am primit ceva în schimb.

          — Știu, altcineva mai are altceva de reproșat? Întreb sarcastică și apoi îmi întorc privirea spre crețul, care, mai are puțin și întinde mâinile prin gratii pentru a mă strânge de gât. Ah, iubitule, sunt sigură că tu ai, însă prima dată lasă-mă să-ți spun că avem doar zece minute, așa că să-i drumul. Adaug zâmbind cu inocență.

          — Te iubesc, să nu-mi mai faci asta niciodată, mă auzi? Să nu mai îndrăznești să faci așa ceva vreodată. Harry îmi prinde mâinile printre gratii și mi le sărută tandru. Ochii îi sclipesc și un sentiment de vinovăție pune stăpânire pe mine, înlocuind amuzamentul cu care am tratat totul până acum.