Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Minciuni din trecut

          Aud icnetul lui Harry în difuzor și realizez că nici pentru el nu e o veste tocmai ușor de digerat.

          — Stai puțin iubito, despre ce vorbești? Rostește el uimit și parcă îi pot vedea privirea mirată.

          — E o poveste lungă, bulversantă și răvășitoare. Cum e Nick?

          — Nick e bine, stabil. Ajung acolo în 20 de minute, iubito. Te rog ai grijă și nu te lăsa păcălită de Craig, ar spune orice să scape.

          Închid telefonul și îl îndes în buzunar. Mă ridic ușor de pe trunchiul copacului și mă întorc spre Craig.

          — Haide!

          — Unde mergem? Întreabă mijindu-și ochii la mine.

          — Momentan în gradina vechii mele case, iar dimineață... Dimineață mergem în Franța. Rostesc cuvintele ușor, gânditoare, după care las un oftat adânc să-mi elibereze interiorul.

          După 20 de minute, așa cum a promis, aud o mașină apropiindu-se. Mă ridic după șezlongul pe care am stat până acum și mă îndrept de spate. Nu-l mai țin pe Craig cu arma la tâmplă și curios e că nu încearcă să fugă sau să mai lupte.

          Îl zăresc pe Harry apropiindu-se și pornesc și eu în direcția lui, chiar dacă mai are doi pași de făcut și chiar dacă l-am văzut acum o oră. Îl îmbrățișez strâns și îmi așez capul pe pieptul său, iar el își încolăcește brațele protector în jurul meu. Mă simt în siguranță, mă simt bine și fără să-mi dau seama, lacrimile își fac loc afară, din nou.

          — Shh, sunt aici, iubito! Sunt aici. Șoaptele sale sunt ca o rugăciune pentru mine, o ascult cu plăcere și îmi alină inima. Îmi mângâie părul tandru și mă sărută în creștet din când în când. Stau așa câteva minute, incapabilă să mă despart din îmbrățișarea lui.

          Sunt conștientă că lacrimile mele îl udă și îl incomodează, însă nu mă pot opri. Am nevoie de asta.

          — Am o sora, Harry. Fac un pas în spate și îl privesc cu tristețe și bucurie în același timp. Mă bucur că nu sunt singură, că mai am o parte din familie, că am o familie dar sunt tristă că am pierdut atâta timp, fiind despărțite. Că nu am știut de existența ei și m-am axat pe o răzbunare inutilă, în loc de lucruri mult mai importante.

          — Inca sunt șocat, iubito, vrei să-mi povestești și mie?

          Chicotesc ușor și încep a-i povesti tot ce mi-a fost mie povestit de către Craig, fără a lăsa vre-un detaliu afară. Harry mă ascultă aprobând atunci când e nevoie și oftând când nu înțelege ceva.

          — Deci ai o soră pe nume Sierra, care se află în Franța, mai exact Paris. Duce o viață lipsită de griji și mai mult de atât, știe de existența ta, însă nu te are la inimă. Corect?

          — Mda... cam asta ar fi. Oftez și îl îndemn să se așeze pe unul din scaune.

          — Unde e Craig iubito? Întreabă șatenul privindu-mă încruntat.

          — Curăță casa, va da el foc după ce termină.

          — O să fie bine, iubito. S-a terminat! Mă afund iarăși în brațele sale și las căldura corpului său să mă învăluie.

          — I-ai spus lui Nick de familia sa?

          — Da. Nu i-am spus tot pentru că vroiam să mă întorc cât mai repede la tine, însă i-am spus că le-am găsit și că vor să-l vadă.