Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Încă o lovitură

                         Harry

          Fac un pas în spate și instinctiv duc mâna spre pistol. Samantha face aceleași mișcări ca și mine, în schimb la ea furia nu e atât de evidentă ca la mine. M-aș așeza în fața ei pentru a o proteja, însă știu că asta ar înfuria-o cu adevărat. Nu mi-e teamă să-i arăt nemernicului cât sunt de furios, de fapt, nu mi-e teamă deloc de parazitul ăsta, cum nu mi-a fost teamă nici de Gerald.

          — Chiar credeai că vei reuși să mă surprinzi? Îi replică Samantha arogantă, aruncându-i un zâmbet dezamăgit.

          — Știu că am făcut-o, draga mea și acum că am lămurit asta, haide să trecem la afaceri.

          — Cine ți-a dat impresia că am vrea să facem afaceri cu tine, gândac nenorocit ce ești! Scuip eu aproape repezindu-mă la gâtul lui ignorând total cele câteva arme îndreptate spre mine. Îl măsor lung pe Craig și probabil încruntătură formată pe fruntea mea este vizibilă tuturor.

          — O să facem. Nu ai încotro și în plus, e o simplă înțelegere din care toți avem de câștigat, ca să-i zic așa.

          Craig se ridică și începe să se plimbe prin cameră cu mâna dreaptă în buzunar, ca un cunoscător al situației, însă știu că habar nu are în ce s-a băgat și tremură pantalonii de firmă pe el. Știam că așa va fi, știam că viermele nu se va rezuma numai la răpirea lui Nick, însă va plati pentru tot. Am avut încredere în el și acum mi-o trage.

          — Sunt al naibii de curioasă să aflu ce ți-a mai copt mintea asta bolnava. Rostește Samantha evident enervată de nerecunoștința lui și chipul angelic îi este umbrit de ura ce i-o poartă.

          — Ca să plecați de aici în viață, toți trei, vreau un singur lucru. Afacerea din Veracruz. Știu că oamenii mă vor împușca cu prima ocazie, însă tocmai de aceea nu-mi pasă de casă, oameni etc. Vreau armele, vreau să știu unde e depozitul. Știu că Gerald avea de făcut o livrare masiva înainte să-l omorâți voi și nu a mai apucat să o facă, așa că vreau să știu unde sunt armele.

          — S-a făcut. Spun eu hotărât și înclin capul spre Samantha, sperând să-mi înțeleagă planul. Normal că nu am de gand să-i dau ăstuia ce vrea, însă am de gand să-i trag un glonț în cap în seara asta. Am de gand să închei totul în seara asta, să termin cu războaiele, să termin cu pericolul ce mă înconjoară în fiecare minut. Vreau să trăiesc într-o lume mai buna de dragul ei. Vreau să-i cumpăr o casă pe plajă, să îi dăruiesc un copil și să fim o familie.

          — Hmm, vezi ce simplu a fost? Încă ceva, ca să fiu sigur că te întorci cu locația exactă și corectă a depozitului Samantha rămâne aici, ca și oaspete desigur. Ne-o trântește Craig drept în față zâmbind politicos. Un zâmbet pe care i l-aș șterge cu un pumn în momentul ăsta, însă mă rezum la a-mi încleșta maxilarul și a strange pumnii.

          — Oaspete în propria casă, interesantă. Îmi întorc atenția spre iubita mea ce zâmbește ca o școlăriță, încercând să pară relaxată, cu toate că știu că nu este deloc așa. Relaxarea nu o vom simți cu adevărat până nu vom fi pe o insulă pustie, numai noi doi, trei în viitor. În ultimul timp mă gândesc atât de mult la un copil cu ea, încât simt un fior pe șira spinării numai cât îmi amintesc asta.

          — Dacă vrei să o las pe Samantha aici, o să mi-l dai pe Nick! Rostesc hotărât.

          — Sigur. Spune acesta făcând un semn spre băieții din spatele lui și aceștia ies imediat din încăpere.