Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Strigăt către mare

          Tot ce sper în acest moment este să mă înșel și să nu fie vorba de mine în această conversație, însă Harry nu dă dovadă de aceeași răbdare și se năpustește asupra lui Luise făcându-l să mănânce pământ dintr-un singur pumn. Imediat îl urmez și eu dar nu pentru a lua parte la răfuiala dintre ei doi, chiar dacă eu sunt motivul, ci pentru a-l opri din a face vreo prostie pe care să o regrete mai târziu. Ii simt schimbarea de poziție când îmi pun mâna pe umărul său dar nu se oprește din a-l snopi în bătaie pe cel ce tocmai cerea un preț pentru a mă cumpără.

          Gerald hotărăște într-un final că e timpul să îl ridice pe Harry, pentru că s-ar putea sfârși neplăcut pentru ambele tabere și reușește să îl țină până mă postez eu în fața lui și ochii plini de furie i se mai domolesc.

          — Harry, sunt de părere că asta e problema mea așa că te rog să te abții.

          Mă întorc ușor spre Luise, îl privesc câteva secunde bune, analizând fiecare trăsătură și fiecare detaliu. Nu pare foarte în vârstă, poate 30 de ani, cu părul blond, frumos aranjat și cu o atitudine de golănaș, poate trece ușor printre tinerii de 25 de ani. Nu știu ce e de capul lui, însă nici intimidată nu mă simt de el.

          Îl privesc câteva secunde în ochi și adunând toată forța îi dau un pumn în față, sperând să-i fi căzut măcar un dinte, după care încerc să îl ajut să se ridice-ironică fiind- dar mă refuză punându-se singur pe picioare și sfredelindu-mă cu privirea. Dă să plece, dar cine a zis că am terminat?! Îmi plasez mâna pe pieptul lui și îl imping înapoi cu putere, sperând să înțeleagă că avem de discutat.

          — Ai avut dreptate într-o singură privință, Luise, sunt rară, dar asta nu înseamnă că pot fi cumpărată oricât de prețioasă aș fi. Ai înțeles?

          — Ești o femeie minunată, Samantha, îți pot pune Mexicul la picioare... de ce preferi să te ții după mucosul ăsta.

          Mda. Îl mănâncă rău pielea. Harry turbează de-a binelea în spatele meu, așa că țin să clarific lucrurile pentru toată lumea.

          — Harry, te rog să te calmezi. Iar tu.. Pentru tine mai am doar două lucruri de spus. Eu nu mă țin după nimeni și nici nu pot fi cumpărată așa că te rog să dispari până nu te vând eu pe tine, la bucată.

          — O să regreți Samantha, mai târziu o să regreți.

          — Lasă-mă pe mine cu regretele, și tu dispari până nu mă înfurii și eu și nu-ți atârn curul în băț.

          Într-un final pleacă dezamăgit lăsându-ne pe noi cu problemele noastre de "familie". Dintr-o smucitură Harry s-e eliberează din brațele lui Gerald și se întoarce pentru o răfuială cu el. Pistolul meu încă este sub rochie, așa că profit de locul retras în care ne aflam și îl scot pentru a-l îndrepta spre Gerald cu o furie pe care nu o pot înțelege, nu știu de unde a apărut așa de repede.

          — Deci de asta am fost eu surpriza, Gerald... Pentru că de fapt totul a fost o altă mârșăvie de a ta. De ce Styles? De ce m-ai ținut numai pentru tine în tot acest timp. Oricum nu se mai putea face nimic nici atunci și nici acum.

          — Zi, Gerald! De ce? De ce te-ai jucat cu amândoi în tot acest timp. Harry îl apucă de guler și îl împinge în spate până reușește să îl imobilizeze între un perete și corpul său.

          — Nu am un motiv plauzibil. Pur și simplu mi-a plăcut să mă joc cu voi. Amândoi erați atât de distruși de pierderea reciprocă încât nu am vrut să pierd asta.