Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Pasiune sau putere

Prima zi a anului 2017 nu a întârziat să apară, iar somnul meu este întrerupt de zgomotul din afara camerei mele.

Mă ridic ușor din pat fără a-mi trezi iubitul și mă îndrept tip-til spre bucătărie, acolo de unde vine zgomotul și unde îl găsesc pe Nick luptându-se cu niște bacon.

— Hei, ești cam matinal, nu crezi? Întreb rezemându-mă de tocul uși și împreunându-mi mâinile.

— E 1. După-amiază, Sam. Aud răspunsul lui printre râsete.

— Adevărat, însă după petrecerea de azi-noapte, mă așteptam casa să fie cufundată în liniște câteva zile în șir, continui să aduc argumente.

— Adevărat, dar...

— Stai putin... Gătești mic dejun... Pentru Sierra? Întreb confuză, bucuroasă, dar și puțin enervată fără motiv.

— Mm... Mda?! răspunde scărpinându-și fruntea stânjenit.

— Waw... Asta e... Bine... Cred. Habar n-am cum să mă comport în situația asta... Tu și... Sora mea.

Mă îndrept țintă spre cafetieră și după ce îmi torn în ceașcă, iau o gură zdravănă.

— Ar trebui să-mi mulțumești, îl aud pe Nick și mă întorc uimită spre el.

— Și asta... Ce vrea să însemne?

— Păi... Dacă eu și Sierra... Amm, știi tu, vom fi împreună, asta o va convinge să vina cu noi în L.A, pentru că vezi tu dragă prietenă, eu nu am de gând să stau nici în Romania și nici în Franța. Prefer un mediu mai... apropiat de vechiul meu stil de viață.

Rămân din nou uimită de cât de departe gândește Nick, însă mă și bucur. Are dreptate, asta o va aduce și pe ea mai aproape de mine, ceva cu care sunt total de acord.

— Ei bine, nu te pot contrazice dar ai grijă Nick, știi deja speech-ul, nu cred că trebuie să ți-l repet, nu-i așa?

— Da, da... "Ii frângi inima, îți frâng gâtul" sau ceva de genul, îmi replică amuzat și râsul lui mă încălzește și știu că pot avea încredere în el.

— Nick... Relația ta cu Sierra nu vreau să o strice pe a noastră, nu vreau să fiu nevoită să aleg. Înțelegi asta, nu-i așa? Mă apropii de el și îmi așez mâna pe umărul său.

— Nu vei fi nevoită să alegi. Îți promit.

Iau promisiunea lui si o așez undeva în adâncul minții pentru a fi sigură că nu o pierd. Ii zâmbesc si mă ofer să îl ajut la prepararea micului dejun pentru sora mea, cât si cel pentru restul familiei.

După ceva timp încep cu toții să iasă din camere ca furnicile și să-și bage nasul prin oale, mai ales Harry.

Ne așezăm cu toții la masă și Sierra își ia micul dejun cu noi, chiar dacă al ei e mai special. Zâmbesc spre Harry complice și mă ridic din scaun.

— Eu și Harry am hotărât să stăm aici până după ziua mea, care, este pe 24 și ne-am bucura foarte tare dacă ați mai rămâne și voi.

Sierra rămâne cu furculița suspendată în aer, Nick se uita la mine cruciș iar cele două românce zâmbesc bucuroase, pentru că, asta le dă mai mult timp alături de Nick.

— Cu toate că am o viață în Paris care probabil m-a dat deja dispărută... Nu am cum să te refuz, dragă surioară. Sigur că rămân. Spune Sierra zâmbindu-mi și aruncând priviri fugare spre Nick, probabil așteptând și răspunsul lui.

— Eu sunt legat de voi, deci... Mă bag. Continuă entuziasmat ca un copil.

— Unchiule? Întreb, pentru prima dată spunându-i așa. Vizibil uimit, deschide gura să spună ceva, însă o închide la loc.