Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )

Lupta cu mine însumi

          Apropiindu-se de mine cu un aer de batjocoră pe față, îmi mângâie părul de parcă nu ar fi vina lui și ar încerca să mă consoleze.

          — Ia mâna după mine, rostesc apăsat fiecare cuvânt, fără a-mi dezlipi privirea de pe chipul lui Shane.

          Un mârâit gutural îmi părăsește buzele și Styles se ridică în picioare, cu zâmbetul ăla tembel pe față.

          — Trebuia să mă omori, iubito, cu toate că nu scapi de mine nici în iad.

          — Te urăsc Styles, omoară-mă odată.!

          — Ah... iubito... distracția abia a început, cum să te omor, mai ai puțină răbdare? Mi-o întoarce ștrengar și îmi face cu ochiul.

          — Nu ai învățat nici o lecție din asta, Styles? Spun cu ură în glas în timp ce mă ridic în picioare, într-o poziție rigidă, cu mușchii încordați. Rănile și coastele rupte încă sunt prezente, însă furia este prea mare și crescândă pentru a mai simți și durerea fizică.

          — Nu-mi place să iau lecții de la blonde, scumpo.

          Tot ce îmi doresc în momentul ăsta este să îi mut moaca, însă, decid să strâng din dinți și să mârâi gutural. În ciuda lui, îl ignor complet și rup o bucată din cămașa lui Shane pentru a-mi opri sângerarea.

          Tăcerea lui Styles e ciudată, mi se pare ciudat că a amuțit dintr-o dată, așa că îmi ridic privirea spre el și mă încrunt când îl găsesc privind spre rana mea. De parcă i-ar păsa.

Imediat ce termin de legat piciorul, care, în urmă strânsorii mi-a amorțit complet, mă ridic de jos.

         Nu am timp de mai multe pentru că mâna lui îmi prinde brutal brațul mă trage spre mașină, urcându-mă pe scaunul pasagerului, ceea ce mă surprinde.

          Mă fac comodă și ignorând durerea ce pulsează în pulpa mea, îmi întorc capul spre geam și zâmbesc ușor. Nu cunosc motivul, însă știu că mintea mea concepe un plan, unul nu prea plăcut.

          Tăcerea sufocantă mă lasă fără aer, iar prezența lui Styles nu ajută deloc.

          Cu privirea întoarsă spre geam, cu capul sprijinit de tetieră, ochii îmi sunt inundați de puținele amintiri pe care le am cu Shane. E numai vina mea. Doar a mea. Ah... Craig... Dacă scap cu viață, te îngrop de viu, promit.

          — Navarro?!

          Cu o scârbă foarte evidentă îmi întorc privirea spre el și rămân impasibilă la văzul chipului său angelic, dar în același timp, atât demonic.

          — Ascult!

          — De ce nu ai tras?

          Aș fi vrut ca pe chipul lui să citesc ceva, orice, însă este la fel de impasibil ca al meu, deci ori nu simte nimic, ori e foarte bun la a-și ascunde emoțiile.

          — Nu te flata singur iubitule, însă, chiar mi-a fost milă de fețișoara asta frumoasă.

          Acum da... Se încordează mai tare decât era până acum și respirația i s-a accelerat vizibil.

          Mă reîntorc la privitul pe geam și inima îmi stă în loc când pancarta cu numele orașului San Diego îmi fulgeră ochii.

          — Styles, unde dracu mă duci?