Stiu ca 37 a fost scurt, asa ca ma revansez cu asta. Spor la citit :3
JULIE'S PART.
Ma trezesc cuprinsa de doua brate puternice si...protective. Ma intorc spre el, ridicand mana si mangaindu-i obrazul aspru. Ii simteam privirea atintita spre mine, cand unul din bratele sale se intinde si trage patura pufoasa peste umerii mei.
"Buna seara." a soptit, sarutandu-ma pe frunte.
Am zambit, simtind firele scurte si aspre de pe barbia si obrajii lui. Am ridicat un picior, punandu-l peste patura, exact asa cum faceam de obicei, iar el a inceput sa rada, strangandu-ma mai tare la pieptul lui. Am ridicat incet capul, privind spre ceasul de pe perete.
"Nu stiu cum am ajuns aici si nici cand am adormit." am mormait, strambandu-ma.
"Ce insinuezi?" a intrebat, zambind.
"Nimic, doar ca ma simt mai obosita pe zi ce trece si nici nu imi dau seama-"
"Cum trece timpul..." m-a completat amar.
"Nu dramatiza." mi-am dat ochii peste cap, incercand sa ascund faptul ca era intr-adevar ce voiam sa spun.
"Nu dramatizez....doar ca-"
"Nu! Ridica-ti carliontii si hai sa dam o tura." am spus rapid, ridicandu-ma din pat.
Mi-a aruncat o privire perversa, apoi si-a pus mainile sub cap.
"Nu e frumos sa te holbezi la cineva." am observat, continuand sa caut in dulap.
"Dar e frumos sa ma holbez la ce e al meu." a marait, apoi i-am simtit respiratia calda la baza spatelui meu.
Am tresarit incet,privind peste umar, iar el m-a apucat de solduri, intorcandu-ma spre el. Si-a pus mainile in jurul coapselor mele, tragandu-ma mai aproape, apoi si-a pus obrazul pe burta mea, inchizand ochii.
Erau momente ca astea...Momente in care voiam sa stau acolo, in locul ala, cu bratele sale in jurul meu, ca un scut, cu citatele pe care le spunea si rasul sau ce imi mangaia urechile poate prea rar. Zambetul mi-a pierit de pe fata cand o intrebare a pus capat gandurilor mele.
Oare e intr-adevar fericit?
Mi-am dus mainile in parul lui, jucandu-ma instinctiv in carliontii rebeli. Simteam ca vreau sa simt raul, doar ca el sa simta binele; ca vreau sa ma pierd in intuneric, doar ca el sa gaseasca din nou lumina; ca vreau sa ii iau toata suferinta si sa il fac sa se bucure de toate momentele frumoase... Vreau sa-i iau trecutul si sa il las sa paseasca, sigur pe el, in prezent.
Inainte sa imi dau seama, o lacrima mi-a alunecat pe obraz. Ridicand rapid mainile, m-am dat un pas inapoi, intorcandu-ma spre dulap. Mi-am scos jacheta de piele, tragand-o imediat peste umeri.
"Ce s-a intamplat?" a intrebat confuz, privind in sus la mine.
"Um...Nimic." am pufnit, scotand cizmele de piele, pe care le cumparasem acum ceva timp, din cutie.
"Mergi cu motorul?"
"Nu facem o-"
"Te-am intrebat ce s-a intamplat si m-ai mintit. Ma gandeam ca mergi imbracata asa cu trotineta." a ironizat, ridicandu-se de pe marginea patului si trecandu-si mana prin par.
"Harry..." am soptit, urmandu-l pe hol.
"Julie." m-a imitat, intrand in bucatarie.
"Dar tu...Tu esti bine?" l-am intrebat serios, punandu-mi mainile in san.
Dupa cateva minute in care si-a pus un praf alb in pahar, turnand apa peste, s-a intors spre mine, ridicandu-l in fata mea,apoi l-a dat peste cap. Nu imi puteam imagina decat ceea ce nu voiam..Calmante.
YOU ARE READING
He's so strange...- I.His Everything
Fanfiction[HS] "Sentimentele pe care le simt fata de tine ma poarta dincolo de limite, spre cea mai dulce si periculoasa obsesie." a spus ea. "Stii ce insemni pentru mine si nu o sa te las sa uiti asta!" a fost tot ce a zis el.
