JULIE'S PART.
Dimineata urmatoare a venit ca o furtuna, cu o durere de cap ingrozitoare si ceva probleme cu expresorul de cafea. Mi-am dat parul pe spate nervoasa, apasand butonul ce era predestinat fierberii apei din vasul atasat la expresor, dar nu se intampla nimic.
"Ugh!" marai, impingand expresorul, apoi masandu-mi incet tamplele cu varfurile degetelor.
Ma intorc incet cu spatele, rezemandu-ma de blat, apoi imi regasesc echilibrul si incep a cauta niste pastile. Rascolind toate sertarele, am dat peste o folie de Advil goala. Am renuntat, dar am observat imediat sticluta maronie de pe masa. M-am incruntat usor, ridicand recipientul mic cu o forma ciudata.
"Bea-l!" spune ragusit si am simtit imediat cum stomacul mi se strange.
Nu am ezitat sa il privesc. Statea cu mainile incrucisate la piept, rezemat de tocul usii. Am scos dopul si am baut continutul fara sa ma gandesc de doua ori. Avea un gust scarbos, de sirop de tuse. O clipa, stomacul mi s-a revoltat, dupa care a luat foc. Mi-am sters gura cu dosul palmei, dupa care am pus dopul la sticla goala. Si a avut efect. Ma simteam deja ceva mai sigura pe picioare.
Cand am ridicat privirea am realizat ca nu era indoiala ca eram in incurcatura cu Harry. Nu vorbise cu mine toata dimineata, iar inima mi-a tresarit pentru o fractiune de secunda cand m-a indemnat sa beau siropul. Vorbise pentru prima data cu mine dupa cele intamplate seara trecuta. Ma simteam vinovata si nu stiam ce sa zic sau sa fac. Incercam sa imi las de o parte orgoliul si sa vorbesc eu prima, stiind ca eu am fost cea care a gresit, dar cuvintele pur si simplu mi se opreau in gat.
"Nu o sa vorbesti cu mine, asa-i?" murmur, rotindu-mi inelul pe deget.
"Nu o sa ma asculti niciodata, asa-i?" mormaie, punand o cana la expresor si pornindu-l.
"Harry, imi pare rau! Ti-am spus de un milion de ori! Sti ca nu imi sta in fire sa fac lucruri ca astea!"
"Si tu faci greseli..." adaug, dar regret imediat ca am lasat cuvintele sa-mi scape.
"Da, fac! Si de aceea sunt momente in care mai bine nu apareai in viata mea! Esti in pericol langa mine Juliette! Eu sunt intunericul de care fugi!" se rasteste, schimband subiectul, dar durerea din ochii lui spunea cu totul altceva si stiam asta deja.
"Nu-ti bate joc de cineva doar pentru ca stii ca de fiecare data cand ai facut-o acea persoana a avut puterea sa se incoarca la tine si sa te ierte!" aproape tip, clatinand usor din cap.
"Nu te-am obligat sa te intorci la mine!" se rasteste, apoi isi strange buzele intr-o linie ferma, incrundandu-se usor.
"Stiu ca incerci sa ma ranesti!" murmur, clatinand negativ capul.
"Si nu o sa te las." adaug, cautandu-i privirea.
"Si acesta este singurul motiv pentru care cred ca esti femeia langa care nu merit sa-" spune amar.
"Nu! Ma meriti, Harry. La fel de mult cum te merit si eu pe tine!" il intrerup, apropiindu-ma de el.
"Imi pare rau ca m-am lasat purtata de val..." murmur, iar el ma invaluieste in privirea sa verde si pentru prima oara pe ziua de azi, ma priveste in ochi.
"Nu pot sa ma controlez, Julie. A trecut atat de mult timp, iar eu inca incerc sa te indepartez..." rosteste cu greu, de parca isi facuse un obicei extrem prost din asta.
Ei bine, isi facuse si inca nu inteleg cum trecem mereu la subiectul asta indiferent de la ce porneste conflictul.
"Poti sa spui ce vrei, eu nu plec."
YOU ARE READING
He's so strange...- I.His Everything
Fanfiction[HS] "Sentimentele pe care le simt fata de tine ma poarta dincolo de limite, spre cea mai dulce si periculoasa obsesie." a spus ea. "Stii ce insemni pentru mine si nu o sa te las sa uiti asta!" a fost tot ce a zis el.
