"Nu pot sa cred ca ma obligi sa fac asta! Daca o iubesti ar trebui sa o lasi sa plece!" se aude slab o voce subtire.
"Daca exista o persoana careia ii daruieste dragostea, acela sunt eu! Doar eu!" rosteste apasat si ii recunosc vocea.
"Ar fi cazul sa te obisnuiesti cu asta." adauga pe acelasi ton.
Am incercat sa imi indrept atentia spre vocea subtire, care mai mult ca sigur era vocea lui Ash, dar am luat o gura mare de aer din cauza ca imi era exagerat de cald si m-am strambat incet dandu-mi seama ca din cauza mea nu mai vorbeau. Deschizand ochii i-am observat pe amandoi holbandu-se la mine.
"Te-ai trezit." ranjeste Arthur facand cativa pasi mari si ajungand astfel langa patul in care stateam.
"Apa.." a fost singurul cuvant care mi-a parasit buzele inainte sa arunc pilota de pe mine.
"O sa iti aduca Ashley imediat. Nu te ridica! O sa vina doctorul imediat sa te consulte." spune el, impingandu-mi umerii in spate atunci cand am incercat sa ma ridic.
L-am privit surprinsa, iar cand m-am uitat la Ash, a intors capul in directia opusa, ezitand sa ma priveasca in ochi. Gura imi era extrem de uscata si imi simteam plamanii secati de aer.
Cand usa s-a deschis, Arthur s-a intreptat de spate, s-a intors spre barbatul brunet care intrase si la fel am facut si eu. I-am examinat fiecare particica a corpului, fara sa realizez ce fac. Figura lui imi parea cunoscuta, dar cu toate astea nu stiam unde l-am vazut sau cine e.
"Ai intarziat, Brooke!" puncteaza, incrucisandu-si mainile la piept.
"Am venit din Carolina de Sud cu primul avion, Black! Sti foarte bine motivul pentru care am venit, nu vreau sa iti raman dator cu nimic! Hai sa terminam odata cu asta!" pareaza tipul observand-o pe Ash, apoi privirile noastre s-au intersectat.
"Julieta?" ii pot citi pe buze, apoi ramane cu gura deschisa de surprindere.
Julieta? L-am privit confuza, nestiind cum sa reactionez, dar inainte sa fac vreo miscare, Arthur s-a pus in fata patului in asa fel incat mi-a blocat privelistea -probabil nu vazuse expresia doctorului- si i-a facut semn lui Ash sa iese din salon, dar ea a ridicat o mana spre mine spunand:
"Si sa va las sa profitati de ea?!" aproape tipa, incruntandu-se.
"Nu profita nimeni de ea atat timp cat sunt eu aici!" maraie Arthur la protestele ei.
"Nimeni decat tu!" mormaie, clatinand din cap, dar a fost impinsa spre usa inainte sa mai poata spune ceva.
"Ticalosule!" tipa ea de pe hol, inainte sa tranteasca usa.
"De ce nu poate sta aici?" intreb cu vocea tremuranda, stiind ca nu puteam sa ma impotrivesc in niciun fel in fata a doi barbati in starea in care eram.
"Nu fi speriata iubire, Rob e aici sa te consulte. Sa se asigure ca esti bine." zambeste Arthur si nu stiam daca sa zambesc sau sa incep sa plang.
Primul lucru care mi-a venit in minte a fost faptul ca nu stiam cat am dormit sau mai bine spus cand si cum am adormit. Aveam o stare usor euforica, dar simteam ca urma sa vomit in orice clipa. Tamplele imi zvacneau incet si ii multumeam constiintei mele ca nu am comentat nimic si nu am sarit atunci cand Arthur i-a dat comenzi lui Ash ca unui caine dresat neastamparat.
Cand Arthur s-a dat la o parte din fata mea, Rob inca privea in gol spre mine. Privirea lui surprinsa si pierduta in acelas timp m-a facut sa ma cutremur usor.
Nu stiam care era motivul pentru care trebuia sa ma consulte, nu stiam de ce venise tocmai din Carolina de Sud pentru mine, dar un lucru il stiam sigur: ceva era in neregula cu Arthur si toata povestea asta. Ash lasandu-ma singura, somn adanc, stari de ameteala si pana si acul perfuziei pe care il scosesem ieri, imi era inapoi in vena.
YOU ARE READING
He's so strange...- I.His Everything
Hayran Kurgu[HS] "Sentimentele pe care le simt fata de tine ma poarta dincolo de limite, spre cea mai dulce si periculoasa obsesie." a spus ea. "Stii ce insemni pentru mine si nu o sa te las sa uiti asta!" a fost tot ce a zis el.
