He's so strange...- I.His Everything

55.Mintea joaca feste?

 JULIE'S PART.

Cand m-am trezit, totul era alb, dar nu ca zapada: pur. Era curat, dar nu pur. Peretii proaspat vopsiti intr-un alb straveziu, pareau sa ascunda secrete intunecate, iar patul in care stateam era rece si alb de asemenea. Aparatele medicale care ma inconjurau beep-aiau in continu, iar clestele de pe deget ma facea sa-mi simt propriul puls.

Plimbandu-mi privirea prin camera, am vazut ferestrele mari, iar tot ce vedeam prin ele era cerul. In rest, erau acoperite de o draperie maro inchis, ce oferea camerei un aer mai mult sobru decat ar fi trebuit. In fata patului era o masa metalica, unde iesa abur dintr-o o farfurie cu mancarea mea preferata: paste cu sos alb si un strat fin, perfect, de parmecian. In aer plutea un miros deranjant de medicamente impreuna cu aburi aproape insesisabili ai vopselei probabil de cateva zile de pe pereti, dar erau ambele usor acoperite de mirosul dulce al trandafirilor rosii ce se odihneau intr-o vaza de sticla pe noptiera micuta din lemn de stejar.

Sunetul claxoanelor si motoarelor masinilor, de afara ce abia se auzeau, poate pentru ca eram la unul din etajele de sus ale spitalului, ma faceau sa ma simt izolata, claustrofoba, chiar daca incaperea in care eram era destul de larga si arata mai mult ca o camera decat ca un salon de spital.

Podeaua era acoperita de placi mari de gresie alba, ce ofereau imaginea unui salon oareceare. la fel si peretii si patul ingust pe care stateam. Aveam capul pe o perna tare, iar lenjeria alba ma facea sa ma simt incomod. Imi amintea de casa. 

Ridicand ochii de la cearceaful imaculat, am observat fotoliul mare din stanga mea in care dormea dus un barbat. Avea bratul pe cotiera fotoliului si fruntea lipita de el, carliontii sai revarsandu-se peste maneca jachetei pe care o purta. Cealalta mana a sa strabatea spatiul dintre pat si el, degetele sale fiind impletite cu ale mele. 

Mi-am miscat degetele fara sa simt nimic si privindu-le, mi-am strans palma in pumn. Imaginea lui a fost absorbita ca de un burete si a fost inlocuita de fata ingrijorata si insistenta a lui Ash ce parca ma indemna sa ma trezesc din transa. Am clipit repetat, ridicandu-ma brusc in sezut si bataile inimii mi s-au accelerat, de parca imi tinusem respiratia de cand deschisesem ochii.

"Julie!" striga Ash, sarind peste mine in pat si imbratisandu-ma.

"El a fost. El a facut-o." am spus, fara sa imi dau seama despre ce vorbesc.

Figura ei entuziasmata s-a schimbat intr-una posomorata imediat ce a realizat ce spusesem. Privirile noastre s-au intersectat si a fost un moment in care cateva imagini mi-au strabatut mintea si parca as fi fost la cinematograf, totul parea un film:

Deschizand usa, am constatat ca, asa cum ma asteptam, casa era goala. Ei bine, poate putin prea goala. El a lasat jacheta pe care o tinuse deasupra noastra pe scurtul drum de la masina pana la usa, deoarece ningea. Inchizand usa in urma noastra, am aprins lumina si ma simteam de parca trecuse un secol de cand nu mai fusesem aici si totusi trecusera doar patru zile. 

"Nu pot sa cred ca ai cumparat apartamentul ala." spun, razand in timp ce traversam holul, spre living.

"Chiar m-ai facut sa ma intorc aici." mormaie cu o urma de incomoditate in voce.

"Ma gandeam ca dupa cea mai frumoasa vacanta din viata mea, ar trebui sa ma intorc acasa sa imi iau si restul lucrurilor." mint, stiind ca trebuia sa gasesc rapid un lucru pe care il aveam aici si voiam sa il duc in penthouse.

"Juliette!" se aude o voce si ma intorc automat spre canapeaua de pe care se ridica o silueta inalta si supla, imbracata intr-o rochie crem.

Ochii sai erau injectati, iar pe fata sa nu era nicio urma de zambet. Am tresarit la auzul vocii ei, iar barbatul s-a apropiat de mine, lipindu-si pieptul de spatele meu imediat ce am facut un pas inapoi.