2.Primul pas

7.4K 300 5
                                    

M-am imbracat in noii mei blugi si un tricou alb simplu, alaturi de niste tenesi negrii si o geanta de umar, ca cea de scoala.

Soneria a sunat si am fost gata sa ma impiedic de ultima treapta a scarilor.

M-am uitat la ceas: era de abia 6:05. Am tras aer adanc in piept si am deschis usa, nu inainte sa imi pun geanta jos si sa ma descalt, sa nu se prinda ca aveam de gand sa plec undeva.

"Trebuie sa vina, nu ?!" am rasuflat usurata la auzul cuvintelor lui Ash.

"Cat ma bucur ca esti tu!" am spus si am poftit-o in casa.

"Deci mergi, da?" a intrebat plina de entuziasm.

"Da....Dar nu ai zis ca ...Matt?" am intrat in panica.

"Ba da, am spus, dar am vorbit cu el si a zis ca e o okay daca nu poti sa vii." a zambit.

"Dar nu vreau sa merg cu H..." am mintit, lasandu-ma intre pernele asezate pe canapea.

"HARRY! Ce e atat de greu? Si normal ca vrei, nu te mai minti pe tine insati !" si s-a ridicat sa isi aseze rochita.

"O sa merg, doar din curiozitate! Nu pentru ca il plac! Sti ca nu imi plac tipii de genul." am spus printre dinti.

" Bate la usa! Ce mai astepti?!" a zis si mai ca tremura de emotie.

Daca ea avea emotii, eu ce sa mai zic? Adica nu ma intimida absolut deloc figura lui. Pe cine pacalesc...

Am deschis usa, am pasit afara...Nu era nimeni. Am rasuflat usurata.

La scurt timp acelasi brat puternic imi cuprinde talia si ma trage spre el, brusc.

Inima mea imi ajunsese in gura. Eram lipita de el si fara nicio scapare. Am incercat sa-l imping dar puterea lui o sorbea pe a mea dint-o inghititura. A aplecat capul usor, si-a plimbat respiratia pe gatul si umarul meu, facandu-mi pielea de gaina, apoi mi-a soptit:

"Esti asa de..."  si s-a oprit brusc dandu-mi drumul si intorcandu-se cu fata spre strada.

Am realizat ca ma tinea in aer cu o singura mana cand am pus picioarele pe podeaua de lemn ce scartaia.

"Da...Sunt g-gata." m-am balbait, intrand sa imi iau geanta.

Am traversat strada pana la masina lui. A ocolit masina si s-a urcat pe scaunul soferului...

"Urca." a spus el pe un ton ...posesiv? arogant?

"Nu!" am protestat, vrand sa ii arat ca nu ma las mai prejos.

"Hmm." a mormait si si-a lasat capul in jos, lipindu-l de volan

"Daca vrei sa urc, imi deschizi portiera!" si ridic spranceana, incercand sa-l imit.

"Daca tu chiar crezi ca o sa-ti deschid portiera inseamna ca-"

Am deschis gura asteptand sa termine propozitia, astfel incat sa intorc comentariul rautacios impotriva lui. Dar nu a terminat...Pur si simplu mai aveau putin si imi dadeau lacrimile, fara sa imi dau seama, am scos telefonul din buzunar si am verificat mesajul de care vorbea ieri.

"Esti atat de inocenta... H"

Si era clar, tipul e mai mult decat nebun. Inainte sa ma intorc pe calcaie, a tras aer adanc in piept si a venit sa-mi deschida portiera. Am fost putin surprinsa, dar multumita ca am castigat jocul de data asta. S-a uitat la mine cu o fata gen urci odata?, mi-am dat ochii peste cap si am urcat.

Drumul a fost tacut. Si eu asteptam sa sparga el gheata, dar nu a facut-o asa ca...

"De ce faci toate astea? Parca nu aveai iubite sau-" m-am oprit brusc si am rosit cand mi-am dat seama ce spuneam.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now