51.Primul Craciun impreuna

2.2K 110 3
                                    

JULIE'S PART. 

Oprind masina, Harry a coborat si a ocolit prin fata, deschizandu-mi portiera si rezemandu-se de ea. Am clipit repetat, neintelegand de ce eram inca in oras. Cand am coborat, frigul mi-a patruns imediat hainele, facandu-ma sa tremur usor, dar asta nu m-a impiedicat sa raman surprinsa de cladirea imensa din fata mea. Lasandu-mi capul pe spate, si urmarind nenumaratele randuri de geamuri fumurii, am simtit mainile lui Harry pe umerii mei. Jacheta sa ma incalzea acum pe mine, iar mainile sale mari m-au impins usor de la spate spre intrarea in cladire. Nu stiu daca eram surprinsa de marimea cladirii sau de faptul ca Harry ma adusese la un bloc de locuinte pe Fifth Avenue.

Am intrat pe usile glisante in urma cretului care ma tinea de mana. Un zambet stramb s-a asternut pe buzele lui imediat ce am urcat in liftul de sticla, iar in momentul in care a inceput sa se miste mi-am pus mainile la ochi si m-am intors cu fata spre interiorul cladirii. In afara faptului ca mintea imi era asaltata din nou de intrebari ale caror raspunsuri le avea doar el, genunchii incepusera sa imi tremure la fel cum o faceau inainte sa urc in avion. Ei bine, poate puteam sa ascund asta in avion, simtindu-ma cat de cat in siguranta, dar liftul de sticla nu era chiar cel mai relaxant si sigur loc unde m-as fi putut simti in siguranta, urcand la etajul saptezeci si sase, cu tot Manhattan-ul la picioarele mele. Cu toate ca nu aveam idee unde mergeam, intrebarile ce erau burdusite in capul meu, nu imi distrageau atentia de la senzatia pe care o aveam. Golul din stomac mi se adancea cu fiecare etaj pe care il urcam.

"Juls?" murmura ingrijorat, apucandu-mi incheieturile cu delicatete si ridicandu-mi barbia astfel incat sa il privesc in ochi. 

"D-da?" ma balbai, nereusind sa imi readuc bataile inimii la normal.

"Haide!" spune incet, strecurandu-si mana pe talia mea si intorcandu-ma spre geamul imens si arcuit al liftului.

Inca ma tinea de talie, mainile sale coborand pe soldurile mele. Aveam ochii strans inchisi, iar mainile mele erau inclestate in pumni. Si-a plimbat usor degetele lungi peste bratele mele, facandu-ma sa desfac pumnii imediat, iar stransoarea pleoapelor s-a slabit si ea. In momentul urmator, liftul a oprit si am respirat usurata, sperand sa cobor cat mai repede, dar cu bratele sale in jurul meu parca ma parasea gandul de a pleca de aici. Ma simteam inchisa intr-un scut. Ma simteam protejata.

"Deschide ochii!" ma indeamna, tragandu-ma in bratele sale si lipindu-mi spatele de pieptul lui.

Genunchii mei se oprisera din tremurat, dar bataile inimii erau aceleasi. Am ezitat sa deschid ochii, prinzandu-l imediat de maini si strangandu-l incet.

"Nu pot.." murmur, expirand de data asta pe gura.

"Iti e frica cu mine?" intreaba, punandu-si barbia pe umarul meu.

Cuvintele sale mi-au atins punctul vulnerabil. Tragand aer adanc in piept si simtindu-ma ca si cand as fii alergat la un maraton, am deschis din nou ochii pe jumatate, clipind repetat. Cum am vazut zecile de cladiri si strazile intortochiate pe care treceau o multime de taxiuri si alte masini, m-am dat instinctiv un pas inapoi, dezechilibrandu-l si doborandu-l jos. A inceput sa rada in momentul in care am cazut si eu pe spate, tragandu-ma in poala lui, mai aproape de sticla lucioasa.

Si-a pus din nou bratele in jurul meu, oferindu-mi protectia lui si am incercat din rasputeri sa imi calmez respiratia si sa imi tin ochii deschisi. M-am cuibarit la pieptul lui, iar el si-a odihnit obrazul pe crestetul meu, continuand sa priveasca afara.

"Nu a fost asa de greu, nu?" intreaba, ridicandu-mi barbia si sarutandu-ma usor.

"Nu imi e niciodata frica cu tine!" spun, simtind nevoia sa il fac sa auda cuvintele alea.

He's so strange...-  I.His EverythingWhere stories live. Discover now