Vei arde in iad!

Capitolul 2

Întuneric... nicio sursă de lumină, nicio speranță. Sunt speriată. Nu ştiu unde mă aflu.
- Bine ai venit, Viktoria! Te aşteptam!
Mă întorc surprinsă... doi bărbaţi cu fețele acoperite şi un scaun... pare să fie cineva.
- Cine sunteţi?
- Nu ne mai recunoşti?
Bărbații începură să râdă. Scaunul se întoarse brusc, dar era prea întuneric, nu-i pot vedea fața acelui om. Pare să fie un bărbat...
- Ți-am luat părinții, dar din greşală ți-am uitat prea iubita soră.
- Să nu vă apropiați de ea...
Au început să râdă. Nu mă luau în serios. Unul dintre bărbați a adus o fată. Nu. Nu poate fi Kira. Ea e singurul lucru pentru care trăiesc.
- Lasați-mi sora...speram sa nu fie ea
I-au descoperit fața fetei. Era chiar ea, dar era ceva schimbat. Ceva malefic se ascundea în ochii ei, în privirea ei.
- Vei arde în iad! Vei arde în iad!
Nu se mai oprea. Repeta acea propoziție întruna.
- Kira... ce e cu tine?
- Fetiță credulă... cum poți să ai încredere în ceva ce nici nu ştii ce e. Vei arde în iad, lângă ei... vocea ei era schimbată, nu mai era ea
                               ***
- Viktoria, trezestete! Cât poți dormi?
Silueta s-a apropiat de fată şi i-a dat hainele negre.
- Ce... de ce mi le dai acum? Parcă doar mâine ajung.
- S-au cam schimbat planurile.
Se aud nişte paşi pe coridor. Era Kira.
- O, doamne Viktoria. Ai ajuns să vorbeşti singură? Şi de ce ți mâinile de parca ai avea ceva haine?
- Ce? Eu chiar țin hai... Hai să lăsăm asta.
- Psihologul te aşteapta, la fel şi micul dejun.
Era prima seara în care am adormit...chiar am visat. Kira îmi întrerupe gândurile şi mă târăşte în bucătărie.
************************************************************************ Sper că vă place ce scriu. O să încerc să postez în fiecare săptămână. V-am lăsat :)