Vei arde in iad!

Capitolul 35

     - Viktoria, te rog iartă-mă!
     - Cum aş putea? Eu sunt "Anti-Hristul" nu Dumnezeu ca să pot face minuni.
     - Nu am vrut să se întâmple asta. Eu nu te-am trădat, l-am trădat pe tata. Nu ştiu ce ai auzit, dar eu nu te-aş fi trădat pentru nimic în lumea asta. M-am îndrăgostit de tine!
   Acele cuvinte m-au făcut să zâmbesc. El chiar nu m-a trădat?
     - Frumos fiule! M-ai trădat pentru ea? Ţi-ai trădat familia pentru ce? Pentru o fată care va muri?
     - Nu va muri! Nu te las să îi faci asta!
     - Eşti amuzant!
   În acel moment Lucifer l-a prins pe Deivid de gât şi l-a ridicat
     - Îmi pare rău fiule! Nu aşa trebuia să se întâmple!
   Lucifer a luat un cuţit şi l-a înjunghiat pe Deivid în inimă. Trupul lui Deivid picase la pământ.
     - Cum ai putut? E fiul tău!
     - Din păcate...
   Pe obrazul lui Lucifer o lacrimă se scurgea încet.
     - Lasă-mă măcar să merg lângă el! Te rog! spusem eu printre lacrimi.
     - Paznici, deschideţi uşa!
   Un paznic deschise celula, iar eu fugisem spre trupul neînsufleţit a lui Deivid. Îl priveam pentru ultima dată.
   M-am săturat de asta! Abia când trupul lui a fost luat de lângă mine am realizat că nu am nicio şansă. Câte fiinţe mai trebuie să moară pentru mine?
     - Lucifer, dacă mă auzi, îţi spun că voi face acea misiune...
     - Perfect, Viktoria!
     - Cu o singură condiţie! O eliberezi pe Kira şi o laşi să supravieţuiască.
     - Nicio problemă, dar dacă te gândeşti să faci ceva te omor şi pe tine şi pe ea! Lucy, ia-o!
   Lucy era într-un colţ al camerei ştergându-şi lacrimile. M-am dus spre ea, apoi am mers amândouă în casa ei.
     - Viktoria, te voi ajuta!
     - Nu poţi... nimeni nu poate.
     - Eu pot. Poftim.
   Lucy mi-a dat sabia lui Deivid.
     - Mi-a zis să ţi-o dau, de parcă ar fi ştiut ce urma să se întâmple.
   O lacrimă mi s-a scurs pe lama sabiei. Atunci când Deivid s-a stins, focul răzbunării a început să ardă în sufletul meu...