Capitolul 11

28 8 0
                                    

   Eram obosită după o noapte întreagă în care am învăţat să-mi controlez mai bine puterile. Până acum nicio putere nouă. Extenuată, mă arunc în pat. Nu trec nici măcar 10 minute şi...
     - La mulţi ani, Viktoria!
     - Mersi, Kira!
   Normal că era Kira. Nimănui nu-i pasă că e ziua mea, cu excepţia ei. Era vară, dacă vă întrebaţi de ce nu aveam şcoală, aşa că Kira a fost liberă să îmi facă o surpriză. M-a dus jos unde a pregătit tot. De la pereţii pe care erau pancarde cu "La mulţi ani!" până la tavanul de care erau lipite baloane.
     - Mersi, dar nu trebuia...
     - Ba trebuia, aşa că guriţa mică.
   Ne-am aşezat la masă, am mâncat şi după am mers la cumpărături. De fapt eu nu am prea mers... m-a târât Kira mai mult. Vremea trece foarte repede atunci când cineva îţi zice întruna: " Ţi-ar sta bine cu asta" , " Wow, tu chiar eşti fată, adică acum pot vedea asta. Eram îngrijorată că erai un băieţel cu părul lung". Tipic Kira. Ajunse acasă fiecare s-a dus în camera ei. Era deja seara şi eram extrem de fericită că nu s-a întâmpat nimic rău.
                             ***
   Luna lumina întreg cerul, iar stelele păreau să strălucească mai puternic ca niciodată.
     - La mulţi ani, Viktoria! Sper să îţi placă cadoul meu!
   Până la urmă putea să fie doar el aşa că am spus:
     - Mersi, Deivid... dar când m-am întors nu era nimeni, iar vocea aceea părea să nu fie a lui Deivid. Era mult mai rece, o voce care îţi trezea un fior. Eram pierdută în gândurile mele, dar ţipătul Kirei m-a adus la realitate. Am alergat până jos, unde toate lucrurile levitau, iar Kira era tranşată de o formă neagră,  ce avea în loc de ochi două tăieturi adânci şi un zâmbet macabru. Deivid a apărut. A vrut să meargă spre acel monstru, dar ceva îl reţinea. Nu se putea apropia de Kira. Era prea târziu, Kira a dispărut, dar în urma ei a rămas o urmă de sânge, iar pe perete scria cu sânge " Un cadou neaşteptat, nu?" Am rămas singură. Viaţa mea nu mai avea niciun sens. Totul era în ceaţă, iar eu simţeam că mor...

Vei arde in iad!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum