Capitolul 4

62 8 2
                                    

   Stăteam întinsă în pat gândindu-mă la ce a spus acea siluetă. Abia aştept să apară... ar trebui să-i dau un nume. Ştiţi voi... prietenul meu mai special. Ştiu! Îl va chema Deivid! E numele unui personaj dintr-un film. Ultimul film pe care l-am văzut împreună cu mama. Era un film indian. Mie nu îmi plac, dar pe acesta îl adoram, deoarece am putut să stau cu mama. Din acea seară nu m-am mai uitat la filme. Adică viaţa mea pare să fie un film, dar din păcate şi-a pierdut tot farmecul după moartea lor. Toate visurile şi dorinţele mele au devenit un singur scop, acela fiind moartea celor vinovaţi de pierderea celor mai dragi fiinţe. Sânge pentru sânge. Dar trecând peste asta, unde e Deivid, chiar vreau să-l iau la interogatoriu.
     - M-ai chemat şi am venit. Îmi place noul meu nume. Deivid... atât de expresiv.
     - Ce? Şi tu îmi umbli prin minte?
     - Nu. Între noi e ceva mai special.
     - Nu ştiam că consideri aerul aşa de special.
     - Ce glumă bună. A reuşit să mă omoare, ceea ce credeam că e imposibil.
     - Bine. Ce e atât de special între noi?
     - Păi... când te-am salvat, s-a creat o legătură între noi. Pot să spun că suntem o persoană, îţi ştiu toate secretele, temerile şi simt tot ce simţi tu, dar dacă mori eu nu o să am nimic.
     - Şi de ce nu mi-ai spus asta mai repede?
    - Ţi-am spus acum.
    - Oh. Şi încă ceva. Cine... sau scuze, ce era acea siluetă ce a venit la mine azi?
     - Despre ce vorbeşti? Nu am permis nimănui să vină la tine.
     - Asta explică de ce nu am prieteni
     - Nu... vreau să spun că există entităţi bune şi entităţi rele. Eu mereu te-am protejat şi am creat un câmp care mă anunţă când cineva sau ceva se apropie de tine sau Kira. Nu am simţit nimic.
     - Deci tu faci ceva magie asupra casei mele şi nici măcar nu îmi spui. Cred că acum ştiu ce vrea să însemne visul.
     - Vis? Tu nu poţi visa. Am oprit asta. De obicei nu înseamna nimic, sunt doar lucruri la care te gândeşti, deşi unele pot să fie o avertizare.
     - Eu nu mai visez din vina ta... Deivid... dacă aş putea...
     - M-ai săruta. Ştiu. Sunt foarte chipeş.
     - Nici măcar nu îţi văd faţa şi eu voiam să spun ca te-aş bate.
     - Nu îmi vezi faţa pentru că te-ai îndrăgosti de mine imediat.
     - Minunat. O entitate narcisistă, care mai e şi legată de mine.
     - Ştiu că îți place, deci nu te mai plânge. Acum să ştii că azi e prima ta misiune. Ce incitant!!!
     - Bun, dă-mi mai multe detalii. Şi încă ceva. Dacă îmi duc misiunea la bun sfârşit îmi arăți faţa ta.
     - Nu, asta e în interesul tău. Dacă îmi povesteşti în detaliu visul şi întâlnirea ta cu acea entitate, poate.
     - Nu îmi place să fac afaceri cu tine!

Vei arde in iad!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum