Capitolul 44

35 8 22
                                    

   Era el!
     - Deivid!
   Am sărit în braţele lui. Nu era mort!
     - Pot intra sau mă ţi afară?
   Am mers amândoi în bucătărie şi mi-a povestit totul. Se pare că pentru că a fost cea mai puternică entitate nu a murit. Şi-a pierdut puterile şi acum e un om normal.
     - Şi cum e viaţa de om?
     - Nu prea interesantă. Nici măcar nu pot levita.
     - Dar vei putea.
   I-am dat cristalul din sabie.
     - Mersi, dar preferam să primesc toată sabia.
     - Dar aşa ai primit puterile înapoi.
     - Cum e posibil? Stai... cumva... nu te cred! Se pare că i-am dat persoanei potrivite puterile mele.
     - Îmi pare rău să întrerup acest moment drăguţ, dar mie îmi e foame. spuse Kira.
   Am luat pizza şi am mers toţi în sufrajerie. Am deschis televizorul. Era un film de groază. După ce filmul s-a terminat, eu şi Deivid am decis să ne plimbăm. Luna era plină, iar cerul era înstelat. Era destul de frig aşa că Deivid mi-a dat jacheta lui. El mă îmbrăţişa-se, iar acum privirile ni se intersectaseră. Buzele noastre se uniseră într-un sărut fierbinte pe care doar ploaia l-ar putea stinge, aşa că a făcut-o.
     - Serios? strigă Deivid.
   Am fugit amândoi în casă. Se pare că
până la urmă misiunea aceasta nu mi-a adus doar lucruri rele. Adică m-am făcut cu nişte puteri super tari, cu nişte prieteni ciudaţi şi cu un băiat unic.
     - Mersi, Viktoria!
     - Nu mai intra în mintea mea!
     - Bine... pisi! A, da. Am uitat să-ţi spun ceva.
   Deivid mă luase de mâini, se apropiase de mine, iar inima mea o luase razna...din nou.
     - Te iubesc, Viktoria!
   Mă înroşisem, dar i-am spus:
     - Şi eu... mă iubesc!
   Lui Deivid îi pierise zâmbetul, mă lăsase de mâini, iar acum eu intenţionam să plec în camera mea. Mă întoarsem spre scări, iar Deivid mă luase pe sus.
     - Nu scapi aşa uşor de mine, adică am murit pentru tine, o mică minciună nu mă va face să renunţ!
   Cam aşa se termină povestea "Anti-Hristului" şi începe povestea mea. O poveste normală... poate nu chiar, dar o poveste pe care o voi trăi din plin!
     - Mai încet îndrăgostiţilor! Cineva încearcă să doarmă!
     - Scuze, Kira!
*************************************** Finalul cărţii. Wow, nu credeam că o să termin cartea vreodată! Vă mulţumesc că mi-aţi fost alături până la sfârşit! Noi ne întâlnim în vară cu o carte nouă, la fel de palpitantă. Vă iubesc şi din nou, în final, vă mulţumesc!😀❤💙💚💛💜❤💙💚💛💜❤💙💚💛💜❤💙💚💛💜💋

Vei arde in iad!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum