Apel la 00:00

‹LVII›

     Deja trecuse ceva timp de cand tot vorbeai cu tipa aia, nu v-ați mișcat de pe banca aia, dar nici eu. Nu mai aveam răbdare, eram curioasa ce se mai întâmpla.
Țigară după țigară, deja imi consumasem mai bine de jumatate de pachet, cuprinzandu-ma deja o ușoară stare de amețeală, cat timp mai aveați de gand sa stați acolo?
     Ca sa nu par insistentă cu privirea mi-am deschis camera foto al telefonului si te priveam fara ca tu să-ți dai seama, sper. Nu te doare gura de la atât zâmbit? Fir-ar tu sa fi! Ea să-ți mai răspundă la telefon.

     Nu prea eram atenta la ceea ce era prin jur si eram destul de plictisită, pana cand o idee imi străbătuse mintea. Aveam sa te sun sa vad daca răspunzi. M-am ridicat de pe bancă si am mers in jur de zece metri depărtare de bancă. Simțeam ca ma urmărești cu privirea, dar am preferat sa raman indiferentă.

     Am apelat numărul, după al doilea ton iti scosesei telefonul din buzunar, erai nedumerit. Deci tu erai. Mi-ai aruncat o privire, dar imediat m-am întors cu spatele. Imi respinseseră apelul, fir-ar tu sa fii de...de...idiot!
     Te-am mai sunat o dată si incă o dată si încă o dată pana ți-ai inchis telefonul. Bine, bine...

     La câțiva metri de mine, in jur de zece copii se jucau cu pistoale cu apă. M-am dus agale înspre ei, am fluierat pentru ale atrage atenția.

— Heii, copii!

— Bunăă!
   Spun ei in cor, păreau mirați, probabil încă sunt la stadiul "mama nu ma lasa sa vorbesc cu străinii".

— Vreți sa ne jucam ceva? Bine, mai bine zis vreți ciocolată sau jucării sau ceva anume?
Ii întreb sperând sa spuna un mare DA !

— Da! Asta-i ce voiam sa aud.

— Bun, vedeți fata si băiatul de pe banca? Ii întreb ei dând afirmativ din cap.

— Tot ce trebuie sa faceți e sa ii udați cât puteți de mult si boom, aveți tot ce vreți! Continui eu, ei păreau așa intuziasmați.
Oh, Cara, ai ajuns sa mituiesc niște copii.

     Au inceput sa alerge țipând înspre ei. Eu mi-am deschis imediat camera telefonului si am inceput sa filmez. Copii începuse sa ii ude din cap pana in picioare, fata tipa ca din gura de șarpe. Tu păreai mai iritat de țipetele ei decât de copii. Filmasem destul, am plecat din parc la magazinele de peste stradă si am inceput sa cumpăr tot felul de jucării si dulciuri cu restul banilor mei. Făcuseră o treaba excelenta.

   M-am întors in parc falită, dar fericita și-am început sa împart tot ce cumpărasem copiilor.

   Voi doi nu mai erați pa bancă. Eram mândră de acești copii.

   Eram bucuroasă.