Apel la 00:00

‹LXVI**›

     Mergeam de mai bine de jumatate de ora. Imi simțeam degetele de la picioare înghețate. El era mult mai subțire îmbrăcat si totuși nu schița nici un gest care sa arate ca simte măcar putin frigul. Pe cand eu...aveam obrajii roșii la fel ca nasul si mâinele imi erau albe ca varul.

— ...frig? Auzisem doar ultima parte a frazei, nu eram atentă.

— Hm? Imi îndrept atenția in direcția sa.

— Ar trebui sa fii mai atentă, te-ar ajuta la ora doamnei Nicole.
Avea dreptate, dar ce imi spune el mie ? Nu e treaba lui. Până la urma, de unde naiba stie daca el e in primul an la facultate?

— Treci direct la subiect.
Ii spun direct. L-am auzit oftând.

— Scorpi...iti e frig? I-am aruncat cea mai urâta privire pe care am putut-o adresa cu fața închegată, dar sunt sigură ca mi-a ieșit doar o strămbătură de toata frumusețea.

— Nu! In orice caz, daca ii spuneam ca sunt pe jumatate degerată cu ce ma ajuta?
A oftat din nou, l-am văzut cu coda ochiului cum isi trage de tot fermoarul la geaca. Am rămas cu gura cascată pentru a doua oară in seara asta cand am văzut ca el avea un simplu tricou alb pe dedesubt.

— Ce...ce faci? Il întreb cascand ochii. E nebun?
Nu mi-a raspuns, și-a întins mainile si mi-a pus geaca sa pe umeri. Ma simțeam mai ceva ca într-un clișeu.

     Am continuat sa mergem in liniște, am rămas cam doi pași in spate analizandu-l, vântul ii răscolea parul făcându-l sa arate într-un mod caraghios, dar si simpatic. In buzunarul din spate avea o brichetă, apoi mi-am dat seama.
Am băgat mâinile in buzunarul gecii dând de pachetul sau de țigări in buzunarul stâng. L-am scos si l-am îndesat imediat in buzunarul meu cand am văzut ca se întoarce.

— Haide, mai e puțin. Spune si imi prinde mâna in a sa. Avea mana calda, cum era posibil pe frigul asta?
Degetele mâinii imi tremurau, dar nu din cauza frigului. Tremuratul meu se simțea foarte puternic, la dracu'!

— Haide, iti e frig si tremuri.
O, serios?

— Da...de la frig. Spun mai mult pentru mine.

     Am zâmbit cand mi-am văzut casa. M-a dus pana in fata uși, am stat cateva momente si l-am privit in ochi. Imi era rusine asa ca m-am întors cu spatele la el pentru a descuia ușa.

— A, ceasul meu e strica si acum e opt.
Dobitocul!
Doar am mârâit pentru mine.

— Mulțumesc ca m-ai adus pana acasa. Spun si ii întind geaca.

— Drept rasplata m-ai putea primi in seara asta la tine. Imi da replica dând din sprâncene si zâmbind.

— Nu, doar sunt o scorpie. Spun si ii trântesc usa in nas.

— Stiu ca tu mi-ai luat pachetul de țigări. Striga de pe partea cealaltă a usii facandu-mă sa rad.

Idiotul!