‹LVIII›

17K 1.1K 28
                                        

  

    Nu ai mai sunat...

   Nu stiu daca ar trebui sa te sun eu pe tine. Adica de ce as face-o? Tu n-ai făcut-o. Bine, bine...am sa te sun cu privat.

   Zis si facut, cand telefonul începuse sa sune fiori imi traversau tot corbul, dupa al treilea sau al patrulea ton ai răspuns.

— Alo? Vocea ta mă făcuse sa îngheț, era răgușită si obosită.
Respirația mi-o loase razna.

— Hmm... Cara? Ai întrebat suspicios, dar totodata oarecum amuzat.

Ma panicasem si mai rau. Rahat!

— Haide, Cara, stiu ca esti tu.
Ai continuat pe acelasi ton.

   O facea de-al dracu', n-avea de unde sa stie ca sunt eu.

— Ba nu, nu știi!
  Mă rastisem eu, mai apoi realizasem. Eram o idioata!

— Acum stiu! Spui chicotind.

— Si de unde "știai", ma rog, ca eram eu? Hm ?

— 1 stiu si cum respiri, 2 te-ai dat singura de gol si 3 ai sunat cu număr...
Spui râzând si mai tare de data asta. Bufnindu-ma si pe mine instantaneu rasul. Dumnezeule!

  Sunt o idioată, asta sunt! Nu mai eu puteam sa fac una ca asta.

— Ei na', pai...am făcut-o eu daca tu n-ai mai făcut-o. Eram mai timidă ca niciodata. Rahat!

— Pai credeam ca esti la festival.

Siguur...

Stiai prea bine ca mint, idiotule !

— Cum spui tu. Tu ce mai fa...

— ...Iubitule, am ajuns...
Trebuie sa inchid, mai vorbim, bine ?

— Oh, bine.

     Dupa toate cele spuse închisesem. Imi trântesc fata in perna, trebuie sa adorm inainte sa incep sa plâng.

Apel la 00:00 Povești de care să fii obsedat. Descoperă acum