Apel la 00:00

‹LXIX****›

     Mă uitam uimită in fața, la minunata casă. Doar am stat acolo si am privit, nu m-am mișcat nici un milimetru pana a venit lundu-ma de mana si trăgându-ma după el spre intrarea in casa.

— S-ar putea sa fie in vizită mama si sora mea, sa nu te sperii.

     Deja ma simțeam in plus, m-am oprit in mijlocul aleii. Nu voiam sa intru, ce o sa creadă mama lui?
Vine in vizita si vede o ciudată care sângerează. O imagine foarte frumoasă.
Si el locuia singur in tot palatul asta? Ma simțeam aiurea stand pe langa el. El era bogat si arată incredibil, eu sunt un sac de cartofi si n-am nici măcar jumatate din averea lui. Minunat.

— Ce s-a întâmplat?
Am inceput să-l trag de mâna înapoi.

— Hai, hai sa mergem. Spun trăgându-l încontinuu de mâna înapoi.

— Îți este rușine? Ma întreabă ridicând din sprâncene.

— Ce? Nu fi ridicol, normal ca nu! Mă privise pentru a doua oară
ridicând din sprânceană.

— Bine, poate doar putin. Bine, imi e rusine, ce o sa creadă biata femeie când o sa ma vadă?
Eram răscolită toata si aveam o rană pe fața.
Ce mama dracu'?

— Nu iti face griji in legătura cu asta. Spune trăgându-ma din nou dupa el.
Sa nu-mi fac griji? Serios? Eu aproape fac un atac de panică si el imi zice sa nu-mi fac griji?

     Uff...calmează-te Cara, nu e ca și cum dai ochii cu soacră-ta.
N-am mai spus nimic, am înghițit in sec cand am intrat in casă. Am stat cateva momente si am anualizat, totul era imaculat si cu bun gust, la ce te puteai aștepta?
Am început sa respir greoi cand am auzit pași de tocuri venind înspre noi.

— Da, mamă! Raspunde înapoi.
De după colț apăruse o doamnă in
Întregul sens al cuvântului.
Aiden semăna foarte mult cu ea. Avea ochii la fel de albaștrii si trăsăturile feței bine definite. Purta o rochie neagră pana sub genunchi mulată care ii scotea corpul in evidentă. Parul lung si negru era lăsat sa cadă pe spate.

— Buna ziua! Spun zâmbind sau cel putin încercând pentru ca aveam fața paralizată.

— Bună, dulceață! Imi raspunde zâmbind cald, a stat sa ma analizeze. Sa schimbat la fața cand a dat cu ochii de rană.

— O, dar ce ti s-a întâmplat? Spune lundu-mi fața în palme uitându-se mai atent. Aiden, ce ți-am zis eu in legătura cu comportamentul fața de o fată? O fată nu trebuie atinsa nici cu o pană!
Spune uitându-se urât la el.

— Dar nu eu i-am facut asta ! Spune arțăgos.

— Atunci?
Cere explicații. Doar nu era prost sa îi zică lu' mama-sa ca m-am bătut cu prietena mea din cauza lui.

— Am cazut pe scări. Spun cât timp el se bâlbâia.

     Femeia mă trăsese de mâna pana ajunsesem intr-o bucatarie foarte frumoasă. Ma așezase pe scaun. Mi-a spus sa astept si a dispărut din aria mea vizuală.

— Nu-ți face griji, coincidență sau nu, mama e medic chirurg. Tresar la auzul vocii lui. Nu am apucat sa îi răspund pentru ca mama sa își făcuse apariția, dar nu cu mana goală.

— N-am de gând sa te mint scumpo, dar te va durea puțin.
S-a apropiat mai mult de mine si a scos din trusa sa tot de ce a avut nevoie.

— Nu te gândi la asta, spune-mi cum te numești, povesteste ceva. Continuă blând.

— Pai eu sunt Cara si am optsprezece ani. Nu eram prea inspirată.

— Spune-mi ceva despre familia ta. Ma îndeamnă.
Am procesat cateva clipe si am continuat.

— Pai, nu sunt prea multe de spus. Părinții mei au divorțat cand eu aveam opt ani. Tatăl meu și-a refăcut viața si de atunci nici până acum n-am mai auzit nimic de la el. A rămas cu noua lui familie. Am luat o mica pauză si am continuat. Iar mama, mama e plecată in străinătate in diferite afaceri care nici măcar nu stiu daca îi merg pentru ca nu imi spune niciodată. Vorbim destul de rar, eu am ales sa ramân aici să-mi termin liceul si sa merg la facultate pentru ca n-aveam sa umblu hoinară prin lume.

Mi-au dat lacrimile dar le-am șters imediat sperând sa nu ma fi văzut nimeni. Ambii ma priveau cu tristețe, imi părea rau ca le-am spus povestea mea lacrimogenă.
Tot ce vreau e sa ma duc acasă.

— Am terminat, scumpo. Imi spune.

— Ai grijă să-ți schimbi bandajele dimineața si sera.

— Haide, te duc acasă. Imi spune Aiden, parca citește gânduri.

— Mumtumesc, la revedere! Am salutat si am plecat alături de Aiden.