‹LXXIV›

14.7K 1K 48
                                    



     Eram agitată. Voiam explicații si le voiam acum. Poate e ceva ce nu stiu, dar ma îndoiesc. Nu voiam să-l sun, dar daca dau de el "întâmplator" in parcul de lângă cartierul lui, era pura coincidență sa ma aflu la capătul orașului.

     M-am îmbrăcat rapid, la fel de neglijent ca in acea seară in care m-am întâlnit cu el in acel parc, de asemenea, tot după o ceartă. Era seară, trecut de ora opt, dar eram mai mult ca sigură ca se afla undeva rătăcit pe o bancă.
Am sunat imediat la un taxi si pentru că nu stiam cum se numea parcul, am îndrumat din amintiri șoferul spre el.

     Am coborât, vântul lovindu-mă direct in fața. Am intrat in parc, dar nu apucasem sa merg zece metri ca mainile imi erau înghețate.
Am inceput sa alerg in jur prin parc pentru a ma încălzi. Priveam in toate părțile,dar nimic. Deja imi pierdusem toata speranța.

     M-am oprit instant cand am văzut silueta de pe bancă, încât era sa cad in fața. Era întors cu privirea spre lacul artificial, asa cum ma așteptam, in mâna dreapta avea o țigara pe jumatate terminată.
Am stat la distanța, voiam sa vad ce face.
Doar a stat acolo fumând țigară dupa țigară. Nu le numărasem, dar fumase mai mult de una-doua numai de când sunt eu aici. Cine stie câte a fumat pana sa vin eu.

     Am mers cu pași mari si rapizi si i-am smuls pachetul din mâna înainte să mai i-a una. Și-a ridicat privirea, a continuat sa ma privească cateva momente si apoi a vorbit.

— Da-mi-l! S-a ridicat de pe bancă napustindu-se spre pachetul din mana mea, dar m-am dat imediat doi pași in spate.

— Sub nicio forma! Ăsta rămâne la mine. Spun bagand-l in buzunar. L-am auzit oftând.

— Ce vrei? Ma întreaba pe acelasi ton, rece.

— Explicații. Eu caut răspunsuri pentru fiecare întrebare, si am câteva. Ii răspund susținându-i privirea.

— Tu esti cea care nu voia sa asculte.

— Pune-te in locul meu! M-am răstit la el.

— In fine, ascult.

— Pai poti începe cu iubita ta.

     Nici n-am apucat sa ne așezăm pe bancă pentru ca stropi mici si reci au inceput sa se izbeasca de noi. Vântul o luase razna. Asta ne mai lipsea.
M-a prins de mana si m-am lăsat trasa de el.

Apel la 00:00 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum