Imi înghițisem limba. Eram conștienta ca am facut cea mai mare prostie din viața mea.
Nu stiam cum s-o mai intorc pe asta. Te uitai la mine mirat, erai încruntat si foarte concentrat pe ce spusesem.
Dar pana la urma, daca stau bine sa ma gandesc, nu am absolut nimic de pierdut. Eram determinata sa dau acum cărțile pe fața. Gata cu secretele si ascunsul.
— Cred ca ai greșit persoana. Spui încrezător in tine, încrezător ca poate nu ma prind. Nu pot sa cred ca tu încă joci așa. Ca inca te ascunzi. De ce tot faci asta?
— O, imi pare rau! Așteaptă o secunda.
Mi-am scos telefonul din buzunar si am am apelat numărul lui "Aiden".
Imediat dupa primul ton, telefonul sau începuse sa sune.
— Nu răspunzi? Spun zâmbind si gesticuland cu mana.
— Sigur ca am s-o fac. Spune și se uita la mine cu mainile in buzunar.
— In seara asta? Continui chicotind.
Il priveam intens si el la fel pana și-a scos telefonul, a tras adânc aer in piept si a "raspuns".
— Alo, bunico? Da, sunt eu nepoțelul tau...
Nici tu nu mai stii ce sa mai inventezi, Aiden.
Stiam ca el isi oprise soneria. Eram sigura de asta.
— Hei, Aiden...pot sa vorbesc si eu cu bunica ta?
Situația asta era atat de idioata si tot odata hilara. Pur si simplu râdeam singura, fara motiv.
— Bunica mea...a...a murit ! Spune repede.
A murit?
— Ce a făcut?! Întreb oprindu-ma din ras un moment si bufnind iarăși. Asta era așa...
— Uite, Aiden, stiu ca esti tu Aiden! - asta a sunat atat de dobitoc , ma privea într-un fel ciudat.- Sunt conștienta de cum a sunat asta.
— Ok, m-ai prins...
CITEȘTI
Apel la 00:00
Teen Fiction"Alo?" "Buna, iubito!" "Pardon? Cred ca ați greșit." "Nu, nu. Sunt destul de sigur ca pe tine voiam sa te sun. E tarziu si ar fi bine sa te culci!" "La revedere!" LOCUL #1 14.12.2016 - LOCUL 1 ficțiune adolescenți 3.01.2017 - LOCUL 1 ficțiune adoles...
