Apel la 00:00

‹LXXII›

     După ce Aiden, a plecat aseară, am avut atât de mult timp sa mă gândesc la ce simțeam când eram in preajma lui, la ce mă face să simt pentru el de fapt.

     Am tot încercat să mă conving pe parcursul serii ca nu e nimic serios, ca nu e nimic demn de atenție, dar la dracu', mă seacă.
Mă seacă minciuna si in cazul asta ma sec singură pentru ca ma mint de una singură.
N-am închis un ochi toata noaptea convingandu-mă ca trebuie să-i spun si gata. Până la urmă ce poate fi atât de greu?
Pff...nu mai sunt clasa a IV a să raman la stadiul la care doar placi un baiat.

La dracu'! Am optsprezece ani, era normal să se întâmple si asta. Recunosc, am fugit mereu de asta. Mi-a fost teamă să mă îndrăgostesc, pentru ca stiam ca toti sunt la fel. Toti se prefac ca 'te iubesc' si după iti taie craca de sub picioare. Pariurile dintre baieti, fetele de-o noapte si multe altele, sunt mereu prezente in fiecare relație. Îți dai seama nu mai cât privești un baiat in ochi sau aspectul fizic, si chiar din micile gesturi ce fel este, si Aiden, sa fim serioși. Nu arată de parca ar vrea o relație stabilă.

     Îl poți citi. Mai ales evenimentul cu Sarah, m-a convins, dar totuși merita sa încerc. O experiența noua, n-am nimic de pierdut.
M-am ridicat convinsă din pat si i-am trimis mesaj. Aveam de gand sa ne intalnim într-un parc si sa ii spun.
Răspunsul a venit destul de repede așa ca am inceput sa ma îmbrac. In cateva zeci de minute eram gata si plecasem spre parcul din centrul orașului.

M-am așezat pe o bancă si am așteptat. L-am văzut cum se apropie, mi-a oferit in zambet, eu întorcându-i gestul.

— Bună! Il salut cand ajunge in dreptul meu.

— Bună, Cara! Despre ce vrei sa vorbim?
Mainile imi transpirau si deși nu începusem să vorbesc simțeam c-am sa ma bâlbâi.

— Pai eu...voiam s-să-ți spun că...
A început sa facă cuiva cu mana in spatele meu. S-a îndreptat spre persoana respectiva. M-am uitat mai atent văzând mai bine corpul fetei. Elegantă si aranjată.
N-au vorbit mare lucru, dar am simțit că-mi înghit limba când buzele ei s-au unit cu ale lui. El s-a întors spre mine si s-a apropiat, fata plecând.

— Scuze,era iubita mea. Ce spuneai?
Tocmai ce spuneam. Buzele lui încă erau roșii si ușor umflate, aș fi preferat sa ii fac eu asta. Lacrimi imi veneau in ochi, dar am început sa clipesc des pentru a nu le da drumul, cel puțin nu de fața cu el.

— N-nimic... Mai mult ieșise un suspin. S-a încruntat si m-a privit atent.

— Cara, esti bine? Nu i-am raspuns, m-am întors pe călcâie si am plecat. Daca as fi rămas, sigur as fi cedat in fața lui si asta n-ar fi fost bine.