Apel la 00:00

‹LXVIII›

     Ultima oră se sfârșise si ma grăbeam să îmi las cărțile in dulap.
In seara asta am rugat-o pe Sarah, sa raman la mine.
Ecranul telefonului se aprinseseră.

"Te astept in fața liceului de 10 minute, grăbește-te! –S"

Am aruncat cărțile in dulap si am luat-o la pas. Ii puteam vedea capul roșcat pe geamul ușii.

— Aici erai! Ma prefac ca am căutat-o.

— Sigur ca aici eram, n-ai primit mesajul meu? Ma întreaba curioasa de parcă nu știa prea bine.

— Um...nu...ce-i cu atâtea întrebări? Hai sa mergem, am înghețat. Spun repede.

— Serios? Tu ai înghețat ?

    Nu am mai răspuns, am continuat sa mergem in tăcere. Când am ieșit pe poarta liceului, tot aerul mi se blocase in plămâni.
Am luat-o de mâna pe Sarah, si am tras-o in direcția opusă.

— Hai mai repede! Ii spun mărind pasul.

— Ca s-a întâmplat? Ai văzut ce masina frumoasă, cred ca o să ii spun mamei de o mașină. Ce marca o fi aia ?

Da, o mașină uitată parcata pe locul de handicapați si avariată din cauza mea. O stiu prea bine.

— Nu stiu, n-am mai văzut-o în viața mea.
Mint foarte bine cand sunt sub presiune.
O data ce măresc pasul si masina pornește in urma mea, am deja un sentiment ca mi s-a mai intamplat asta cândva, a stai, mi s-a mai întâmplat. Ce-o crede Sarah?

     Am vrut sa cotesc pe strada opusă, dar mașina a accelerat si ne-a tăiat calea, ma simțeam de parca inima imi murise pe loc.
Geamul se lăsase in jos lăsând la iveală zâmbetul lui perfect, plin de îngâmfare. Idi...argh!

— Buna, Cara! Mișcați fundul in mașina, te duc acasă. Imi spune ca si cum el are puterea.

— Nici nu ma gândesc. Spun la fel de îngâmfată, singura diferența era ca fata mea era închegată si el se lăfăia in căldură.

— Sunt minus unsprezece grade, mișca-te mai repede. Vrea sa facă el pe autoritarul.

— Nu vreau! Ha! Si din câte observi, daca vezi sau poate n-ai văzut cum n-ai văzut nici parcarea pentru handicapați. Nu sunt singură. Spun începând sa rad de el, in tot acest timp Sarah ne privea naucită.

— Observ. Spune zâmbind in colțul gurii uitându-se intens la Sarah.
Gura mea se deschise larg si ochii mi se măriseră.

— Hai să mergem, Sarah! Spun.

— Deci Sarah, imi dai numărul tau?
Cee?!

— Ce tot faci? Ii ceri numărul?
Asta face cretino.

— Pai pe al tau il am deja.

— Esti un cretin, Aiden!
Si cu astea spuse am plecat, nu mai aveam chef de fața nici unuia din ei.

Am mers destul de mult si încercam sa ma calmez, fără rezultat.

— Ce zici sa ne vedem mâine, Sarah ? Sarah? Ne primind niciun raspuns m-am întors. Nu era cu mine. Ma uitam mai atent in spate văzând ca ea se urcase in mașina lui.
Ochii ma înțepau deja.

Va urasc atât de mult!

A/N : Ce parere aveți de Sarah ?