Apel la 00:00

‹LXIX***›

     Mi-am lăsat privirea in jos jucându-ma cu degetele.
Ce-o fi fost in capul lui? Nu trebuia sa ma oprească.
Am tresărit cand am auzit portiera trântită.

A accelerat in trombă, nici nu stiu unde mergeam, dar totuși am tăcut.

— Ce a fost in capul tau? Vorbise dupa ce am ajuns la o distanța considerabilă de liceu.

— Ce a fost in capul meu, ce a fost in capul tau? Trebuia sa ma lași să termin ceea ce am început! M-am răstit la el.

     Și-a mutat privirea la mine si s-a încruntat. Am fost luată pe nepregătite când a frânat brusc.
Și-a dus mana până la obrazul meu, m-am smucit imediat pentru ca ma durea.

— Sangerezi.
M-am încruntat la remarca lui si mi-am îndreptat spatele pentru a ma uita in oglinda șoferului.

Am căscat ochii cât cepele cand mi-am văzut rana de pe obraz. Nenorocita. Mi-am dus mana pana la locul însângerat, dar imediat ochii mi-au devenit sticloși pentru ca ustura foarte tare. M-am așezat înapoi in scaun fara sa mai spun ceva, doar mi-am pus mana pe obraz pentru a masca locul.

— Te doare ?
Ma întreaba mai mult in șoaptă.
Nu am spus nimic, doar am dat din cap in semn afirmativ.

L-am auzit cum oftează, mai apoi auzind scârțâitul roților cand accelerează.

— Du-mă acasă.
I-am spus întorcându-mi privirea înspre el, dar nu mi-a raspuns.
Am mai mers cu mașina in jur de un sfert de ora ajungând la "destinație".

— Amm...Aiden?

— Mm?

— Asta nu e casa mea. Ii spun uitându-ma in jur, de parcă el n-ar fi știut. 

— Nu, e a mea. Imi raspunde înapoi.