Apel la 00:00

‹LX›

— De ce as fi eu, motivul eșecului tau? Eram sută la sută ferm convină ca nu vei înțelege. Adică, până la urmă...cand ai făcut-o?

     Poate sunt egoista si din cauza oboselii nu mai gandesc bine, dar el ma suna si el are iubită. El ma "asculta", dar nu ma înțelege. De ce mai e el aici? De fapt nu e...

—Știi, totul ar fi mai ușor daca nu ai mai încerca sa ma suni. Daca m-ai lasa in pace. Spun deja secata de puteri.

— Vrei sa te las in pace?

— Da! Spun oarecum nesigură pe mine si sentimentele mele.

— Esti sigură?

— Sunt al naibii de sigură.
De ce am spus asta, mintea cu gura nu mai relaționează?

— Bine, atunci...pa...Cara!
  Spui de parcă tragi de timp si ai vrea să-l oprești, dar nu funcționează.

— P-pa, Aiden! Spun printre suspine, dar închisese deja.

Plângeam.

     Si nu stiu daca plângeam de nervi, de oboseala sau din cauza sentimentelor pe care vreau sa le tin cat mai departe. Probabil din cauza tuturor ăstora, dar ce mai conta acum? Eu mi-am făcut-o cu mana mea.

     Si deja imi dau seama ca e începutul unei noi seri nedormite si pline cu gânduri idioate, gânduri cu tine. Ce n-aș da sa vin la tine, să-ți lipesc o palma si sa-ți urlu cat de tare pot in fața" STIU CA ESTI TU, IDIOTULE!"
Dar nu o voi face.

     Motiv? Necunoscut mie. Poate ca imi era teama ca tot "jocul" asta se va opri, chiar daca are reguli create de tine si ma seaca de puteri, dar deja l-am oprit eu.
Al naibii sa fiu, ce idioata sunt!

     Oricum, ce rost mai avea? Tu aveai o... o iubita si eu aveam... ei bine eu n-aveam nimic. Voiam sa te sun, dar sunt prea orgolioasa pentru a face asta, daca ți-ar pasa ai face-o tu.

     Am auzit ca orgoliul distruge destine, ce porcărie...eu sunt orgolioasa si sunt foarte fericita...

    Eu si fericirea separat. Bine si așa, ce mai conta?