‹LXIII›

17.5K 1.2K 133
                                    

  
   Ma plictiseam. Ma plictiseam îngrozitor de tare.
La naiba, prea tare!

     M-am ridicat de pe canapea si am mers in dormitor pentru a ma pregăti pentru cursuri.
Ma îmbrăcam cu ce-a mai mare sila si parere de rau.

     In scurt timp eram gata, mi-am luat geanta de pe pat si am început sa ma îndrept spre liceu. Ultimul an, sunt mandra de mine.
Am luat un taxi din apropiere, stiu, va întrebat "o fata in clasa a doisprezecea nu are permis de conducere?", ba sigur ca am. La secția de poliție...

     Ma grăbeam foarte tare si am trecut pe roșu, din nefericire o bătrânica trecea strada, din fericire n-aveam viteza mare. Am zguduit putin baba, in rest părea ok...
Putem spune ca a scăpat doar cu o sperietură zdravănă.

     In cateva minute ajunsesem in fata liceului, ma așezasem pe banca de vis-a-vis pentru ca ajunseseram prea devreme, nu-i bai.
Totul era monoton si plictisitor, obișnuit. Dar o masina mi-a atras atenția. Avea viteză, muzica se auzea de la distanța. Era o masina foarte frumoasă, a frânat brusc lăsând o dara măricică de praf in urma.

     Ușa pasagerului se deschise si pe ea ieșise Loren, o fata foarte ok si de treaba. Se deschise si usa șoferului. Rămăsesem masca, cum naiba dau peste tot de tine?
Erai tu, din nou! Fir-ar tu sa fii!
Fata ți-a sărit in brate, ai îmbrățișat-o si ai sărutat-o pe creștetul capului? Ok, imi retrag tot ce am spus despre Loren, e o scorpie.

     Câte iubite ai mai frate?!
Tu ai urcat înapoi in masina si ai plecat. Ți-ai adus iubita pana la scoala...ce draguuut! Glumesc...

     Ea trebuia sa stie cine ești, asta era! Am alergat spre Loren pana am prins-o de umăr si am întors-o cu fata inspre mine.

— O, buna Cara! Spune zâmbăreță si plină de viata.

— Buna si tie! Mm...Loren, stii cumva cine e tipul care te-a adus ?
Normal ca știa, ce întrebare, idioato!

— Sigur, era...
Fata fusese întrerupta de alta colega care a tras-o de mana.

— Loren, urgență! Anna, a cazut si cred ca și-a rupt mana.

— Dumnezeule, scuze Cara, dar nu mai pot sta. Spune si începe sa alerge.

Pe bune? Brațul ei rupt contează?

Numai mie mi se putea întâmpla asa ceva.

Apel la 00:00 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum