Apel la 00:00

‹LXIX**›

— Nu ți-am dat pana acum drumul si nici n-am de gand sa o fac acum. Spune ridicându-se si el.

Fierbeam in suc propiu. Asta-i nebun?

— Esti un dobitoc! Spun dându-i cu pumnul în piept.

— Stiu, vrei sa te descarci.

— Sa mă descarc? Nici n-am început. Aș vrea sa fiu mai mare ca tine si să-ți dau vreo doua sa vezi cum m-am simțit eu aseară, dar n-ar fi îndeajuns de dureros. Aș vrea sa ma duc chiar acum la Sarah, să îi dau si ei vreo doua, nu, ei mai multe. Continuam să-l lovesc in piept cu fiecare cuvânt spus. Și ție...să...să...

     Fraza mi-a fost întrerupta. Eram șocată. Ma simțeam ca in acele clișee. Buzele sale erau așa calde si moi. M-am tras imediat făcând doi pași in spate si lăsându-mi privirea in jos. Nu mai scoteam nici un sunet, pana a hotărât el să spargă liniștea.

— Daca asta te face să taci, stiu ce voi face de acum în colo.
Fir-ar tu sa fii!

— Esti nebun? Țip la el.

— Și-ncepe...
Oftează.

— Si pe ea ai sărutat-o, nu? Sau cu ea te-ai culcat direct? Esti asa un dobitoc! Te urăsc atât de mult! Nu pot sa cred ca...
Toata lumea și-a pus in cap sa ma întrerupă ?
M-am întors pe călcâie dând de fața "prietenei" mele.

— Hei, Aiden, am uitat să-ți spun...oh, buna Cara! Spune schimbându-se la fața.
Amandoi ma priveau de parca eram o bomba cu ceas. Asa ma si simțeam. Simt cum m-am înroșit la fața de nervi, respirația devenindu-mi din ce in ce mai greoaie.

Daca mai scoate un singur cuvânt, jur o sa...o sa explodez. Dar ea a continuat.

— Dacă vrei am putea ieși in seara asta, doar noi doi. Spune zâmbind in ciuda mea.
Zău?

    Ultima picătura. Am plecat si am rămas cu spatele un moment. N-am mai rezistat. M-am întors brusc, mi-am luat avânt si i-am sărit direct in spate. Te omor!
Aici ți-ai găsit sorocul, soro.
Cum m-am sucit si cum m-am smucit am ajuns atat de ușor cu mâinile in părul ei.

— Dă-te jos! Tipă in disperare.

— Dă-mi voie sa iti aranjez parul, doar ai întâlnire in sera asta. Cred ca aici si aici si inca putin pe aici si uite cat de bine iti stă. Dumnezeule, ești mirifică!
Spun si trag cât de tare pot de parul ei.

     Am fost trasa prea devreme de pe spatele ei si ținută de brațe. Sunt sigura ca s-au strâns deja o grămada de elevi pe aici.

— Idioato! Tipa la mine încercând sa isi aranjeze intr-o oarecare măsura parul. Ce? Ce? Inca are tupeu?

Am simțit ca inebunesc. Obrazul meu ardea. Ma pocnise, turbata ma pocnise. Simțeam cum brațele lui Aiden, s-au încordat automat in jurul meu. Ii simțeam respirația, era furios si de data asta nu pe mine.
A ridicat din nou palma, dar a fost imediat prinsă. Mâna lui se incorda din ce in ce mai tare.
Ochii mei mărindu-se când palma ei se învinețește.

— Aiden, dragule, ma doare! Spune abținându-si lacrimile.

— O singură dată sa-i mai faci asta sau orice altceva, esti terminată.
Vorbea printre dinți.

— Si tu, vii cu mine. M-a luat de langa scorpie si m-a băgat in mașină. Asta o sa fie interesant.