Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 9

Următoarea dimineață m-am dus devreme la ora nouă acasă la Taehyung. Cu ce lucru minunat îmi încep eu dimineața de sâmbătă.

Spre norocul meu, casele noastre nu erau foarte depărtate una de cealaltă. Totuși, eu încă nu pot să cred că el locuiește într-un loc atât de splendid, este bogat și eu n-am știut niciodată.

Mi-a luat ceva timp să-i găsesc casa pentru ca mă pierdusem printre toate celelalte case imense. Am mers până am văzut acel acoperiș alb familiar și același Maserati albastru parcat în față.

Am sunat la sonerie și i-am strigat numele de câteva ori, dar poarta tot nu s-a deschis. Frustrată, m-am uitat în stânga, în dreapta și împrejurul meu. Nu se uita nimeni. Am sărit cu grijă gardul pe partea cealaltă, sperând că nicio cameră de luat vederi n-a prins asta.

Am alergat spre ușa și am bătut în ea. "KIM TAEHYUNG, DESCHIDE UȘA PÂNĂ N-- dumnezeule!"

Ușa s-a deschis și am văzut un Taehyung pe jumătate dezbrăcat, doar cu pantalonii de pijama pe el. Părul lui era ciufulit și ochii între deschiși. Clar, abia se trezise.

Văzând oribila priveliște, mi-am acoperit ochii și m-am întors.

"Cât e ceasul acum.." a întrebat el cu vocea de 'dimineață'. Parcă ar fi sfânt.

"9 dimineața", am răspuns, "PUNE NIȘTE HAINE PE TINE."

Încă eram întoarsă cu spatele, când am fost trasă în casă, apoi a trântit ușa. Am icnit și m-am lipit de perete, când el s-a apropiat de mine. Am luat umbrela de lângă mine și am încercat să mă protejez cu ea.

A oftat. "Ce faci aici?"

Am rămas tăcută pentru că el era încă prea aproape de mine. El a realizat asta și s-a dat la o distanță sigură.

"Noi tre-trebuie să discutăm despre proiectul la ști-științe umaniste..." m-am bâlbâit cât i-am răspuns și am pus umbrela la loc.

S-a încruntat, dar ochii lui erau încă somnoroși. "Mă rog, haide sus."

"Nu putem să ținem discuția în sufragerie?" Am întrebat.

"Taci, îmi place mai mult camera mea", a zis și a urcat în timp ce eu îl urmam cu ezitare.

Camera lui era un dezastru. Patul arăta ca habitatul unui șarpe și pe jos erau împrăștiate haine. Dar altceva mi-a captat atenția. Un leu drăguț din pluș așezat pe patul lui. Probabil că îl lua în brațe când dormea. El își luă pachetul de țigări în timp ce eu am mers în secret la patul său și am ridicat jucăria moale de pluș

"YAH NU-L ATINGE PE DOMNUL L-", m-a oprit el. S-a încruntat, a aruncat pachetul, a venit spre mine și mi-a smuls jucăria din mână. "Domnul Leu? HAGGAHAHAHA! Băiatul rău Taehyung îmbrățișează o jucărie de pluș când doarme." M-a bufnit râsul atât de tare că am căzut pe podea, încă râzând.

"Yah! Este o crimă să ți un pluș în brațe când dormi?!" A zis

Imaginea lui acum, pe jumătate dezbrăcat, cu părul ciufulit și vocea somnoroasă și frumoasă, părea bărbătească, dar jucăria moale a ruinat tot.

După un râs bun de 6 minute, m-am oprit, dar încă încercam din greu să mă abțin când îl vedeam că stă în pat, îmbrățișându-și leul de pluș, bosumflat.

"În regulă, băiețel mic, du-te să te speli, avem treabă de făcut", am zis.

"Cum zici tu, mamă", mi-a răspuns și s-a dus la baie.

Am mers jos la bucătărie și eram plictisită. Am decis să fac niște pâine prăjită și omletă, având în vedere că nu luasem micul de jun încă. Chiar și așa, Taehyung încă nu și-a terminat dușul.